Horaţiu's

Istorioară preluată de pe psihoterapie.net.

A fost odată ca niciodată un biet lustragiu care își câștiga existența, da, ați ghicit, lustruind pantofii domnilor care intrau și ieșeau dintr-o clădire impozantă din centru. Niciodată n-a știut exact ce clădire este aceea în fața căreia lucra de ani de zile. Poate era o bancă, poate era bursa, poate vreun minister important, însă domnii bine îmbrăcați care intrau acolo opreau adeseori la el pentru a-și lustrui pantofii.
Lustragiul nostru era priceput în ceea ce făcea, folosea numai cremă de pantofi de cea mai bună calitate și era vesel și optimist. Într-un cuvânt era mulțumit cu munca lui, iar clienții săi la fel, așteptându-și răbdători rândul la lustruit.
Într-o zi, însă, s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalți care l-a intrebat prietenos:
– Ce faci aici? Ce-i cu tine aÈ™a de vesel? Nu È›i-a spus nimeni de criza financiară?
Ce-i drept nu-i spusese nimeni, nici unul dintre domnii aceia bine îmbrăcați care intrau în bancă sau ce-o fi fost acolo, probabil toți la curent cu criza.
– Poate nu le pasă de tine sau poate n-au avut suflet să îți spună însă criza financiară e pe drum È™i ne va afecta absolut pe toÈ›i, nu va scăpa nimeni, nici măcar tu, un biet lustragiu. AÈ™a că dacă ai un dram de minte îți iei măsuri din timp, ca să nu fi luat pe nepregătite. Aceasta e meseria mea, sunt expert, È™tiu ce vorbesc.
După plecarea domnului binevoitor lustragiul nostru rămase pe gânduri. Poate că într-adevar nici unul dintre clienții lui nu îl considerase demn să fie pus la curent cu criza financiară. Noroc cu domnul cel prietenos care îi voia binele. Așa că lustragiul a început să ia măsuri încât să nu fie luat pe nepregătite de criza financiară. Pentru început folosea mai puțină cremă de pantofi și mai slabă calitativ. Apoi a început să aloce mai puțin timp fiecărui client, după cum se spune time is money. A început să socializeze mai puțin cu aceștia, criza e criză, nu mai e timp de small-talk. Preocupat de criza financiară devenise îngândurat, tăcut și isi făcea treaba de mântuială. Așa că încetul cu încetul clienții care erau fideli și cărora le placeau veselia și calitatea muncii lustragiului au început să se rărească. Iar lustragiul nostru cu fiecare client pierdut era mulțumit într-un fel ciudat că domnul cel binevoitor a avut dreptate.
– Ce m-aÈ™ fi făcut dacă expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum aÈ™ fi fost probabil luat pe nepregătite de criza financiară.

Morala? Părerea mea este că da, suntem în criză financiară È™i că acest lucru era iminent. Dar mai cred că dacă presa nu ar fi amplificat / exagerat / dramatizat situaÈ›ia, blocajul nu s-ar mai fi produs sau macar n-ar mai fi fost atât de sever È™i am fi trecut mai uÈ™or peste. Din păcate, am câțiva buni prieteni blocaÈ›i de criza asta de 2 lei (unul cu un mic proiect imobiliar È™i altul cu o mică fabrică de mobilă). Pentru că pei cei mici îi loveÈ™te cel mai tare…

Revista de shopping J’adore s-a retras din Grupul Realitatea – CaÈ›avencu. Nu total, Grupul rămânând cu o mică participaÈ›ie la J’adore (nu cunosc detaliile financiare) dar putem spune că s-au retras.

J’adore este un proiect pornit din Cluj Napoca: o revistă în format mic, de buzunar, oferită gratuit amatorilor (mai exact amatoarelor) de cumpărături în mall-urile patriei. S-a extins apoi È™i în BucureÈ™ti È™i are în plan o extindere pentru încă două – trei ediÈ›ii locale.

Am lucrat pentru J’adore ca È™i pentru celelate titluri ale Diviziei Lifestyle din Grup RC partea de PrePress. DeÈ™i nu le-am arătat vreodată (pentru că mereu erau la limită sau peste deadline) mi-a plăcut să lucrez cu/pentru ei. Erau cei mai simpatici È™i tineri colegi ai mei (da, media de vârstă nu cred că depășeÈ™te 25 de ani).

Le doresc baftă și la multe apariții și ediții de acum înainte.

Am folosit multă vreme serviciul MyxMyDomain de la Vodafone. Atunci când a apărut era OK pentru cine nu vrea să-și bată capul cu înregistrarea domeniului, cu administrarea DNS-ului etc. Puteai înregistra un domeniu .ro și apoi îl puteai folosi cum dorești. Sau aproape cum dorești. Pentru o taxă lunară de vreo 3 € aveai (ai și acum pentru că nu au actualizat deloc oferta) posibilitatea de a crea 5 adrese de email pe domeniul respectiv (de 5 MB fiecare) și spațiu de găzduire web de cca 10MB, cu acces via ftp pentru actualizarea site-ului. E drept că se poate găzdui fizic site-ul și/sau pe alt server prin modificarea înregistrărilor DNS în MyDomain dar astea deja sunt lucruri avansate care nu se potrivesc cu target-ul vizat de Vodafone. Nemulțumirea mea legată de acest serviciu a fost spațiul infim pentru mail și web și lipsa unor servicii PHP și MySQL pentru site-urile găzduite.

De ceva timp mă tot gândeam să-mi transfer site-ul de la MyDomain. Asta presupunea de fapt două transferuri: cel de responsabilitate (horatius.ro era înregistrat de Vodafone și închiriat mie) și cel de hosting (web, mail, DNS etc.). Am reușit să fac asta, acum vreo două săptămâni după mai multe telefoane la *222 Serviciul Clienți, pentru că mulți dintre operatori nu prea știau cum se face. Într-un final am nimerit la unul care m-a lămurit, mi-a descris pașii necesari și am comis-o. Acum numele de domeniu îmi aparține iar hosting-ul este la Romarg, unde găzduiesc incă alte două domenii (vezi în sidebar cele două blog-uri din categoria Susțin). Condițiile tehnice sunt mai mult decât mulțumitoare, la fel și cele financiare.

Aflu azi (gata cu introducerea asta lunga È™i plicticoasă) că portalul MyxMyDomain a fost “spart” puÈ›in (sursa: hackersblog.org) prin metode nu foarte complicate pentru cei care se pricep la SQL injection.

Păi, în cazul ăsta nu-mi rămâne decât să ma bucur cât pot de tare că mi-am mutat domeniul. Și mai sper ca Vodafone va reconsidera servicul MyDomain atât ca securitate cât și ca ofertă.

Hai să vă arăt și câteva chestii haioase, că în posturile de până acum doar mi-am vărsat off-ul.

Ca să ajungi la FILADELFIA, alegi EXIT pe poarta GARA… ce?

BucureÈ™tiul este unul din oraÈ™ele care pe la mijlocul anilor ’90 a avut un avânt uriaÈ™ la dezvoltarea reÈ›elelor de cablu. Dar nu a existat niciodată un proiect serios È™i agreat de toÈ›i operatorii de pe piață pentru pozarea estetică a cablurilor. Netcity ar vrea să fie o soluÈ›ie, dar operatorii de cablu È™i internet nu prea agreează proiectul È™i deocamdată se agață (la prorpiu!) de stâlpii RATB È™i ai Electrica. Dar nici aÈ™a nu-i bine: stâlpii încep să pice cocoÈ™aÈ›i fiind de greutatea cablurilor tot mai multe, pozarea lor este inestetică (vezi imaginile de mai jos dar È™i pe cele de la Meekuu).

Problema este că pe lângă aspectul total inestetic, cablurile astea prezintă un pericol: se pot rupe È™i în cădere să rănească pe cineva, se pot agăța de maÈ™ini, È™i mai nou se pare că fibrele optice din astfel de cabluri pot fi toxice (sursa via Meekuu). P’afară n-am văzut mizerii d’astea.