România? Nu, mulțumesc!

Nu mă identific cu valorile promovate în mainstream-ul media de aici.

Nu mă bucură paparadele de sub Arcul de Triumf, ba chiar mi se par cheltuieli inutile pentru a promova ceva ceea ce nu mai există (armata română).

Sistemul medical pute rău de tot (sistemul, nu doctorii, deși sunt unii dintre ei care contribuie din plin la duhoare).

Educația/învățământul de stat crează nulități (mă bucur că piticii mei au posibilitatea să urmeze un sistem alternativ de învățământ).

Sistemul fiscal este creat să îngroape libera inițiativă și micii întreprinzători (în cei doi ani de activitate independentă deși am încasat doar cât să-mi acopăr cheltuielile uzuale – hrană, utilități, sănătate, credit ipotecar -, fiscul m-a obligat la plata a peste 4800 lei /an – mi se pare un efort financiar uriaș la nivelul încasărilor mele, mai ales că nu poți deduce orice ca PFA ci doar cheltuieli legate de obiectul muncii, iar eu îmi vând knowhow-ul, nu prea am cheltuieli…).

De politică nici nu mai vorbesc. Ne merităm starea în care suntem.

România nu m-a ajutat când am avut nevoie. Au fost români care au făcut-o, dar România nu a catadicsit să o facă.

De cele mai multe ori când ies din țară mă simt cel puțin stânjenit să recunosc că am cetățenie română. Pentru asta trebuie să mulțumesc hoardelor de nomazi nespălați și ciorditori care mișună prin lume. Și tot din cauza lor eu, alb caucazian, mă simt discriminat.

Așa că: plătitor de taxe&impozite dornic să lucreze și posesor de doi copii cu potențial și de nevastă plătitoare de taxe&impozite căutăm țară vest/nord europeană care să ne încaseze aceste taxe&impozite și în care să locuim.

2 Replies to “România? Nu, mulțumesc!”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *