Lupul, paznic la oi

Angst este una din mărcile preferate de mine când e vorba de mezeluri proaspete și bune. Chiar locuiesc aproape de unul din magazinele Angst (și e chiar original, nu în franciză ca multe alte magazine din rețea). Așadar, îl frecventez destul de des de mai mulți ani. Îmi convine din mai multe puncte de vedere, unul din ele fiind relația pe care o am cu personalul, mereu zâmbitor și amabil (cel puțin cu mine).

S-a schimbat ceva, însă, pe la începutul anului. S-a schimbat personalul de pază. Și s-a schimbat în rău. Ba nu în rău ci în foarte rău. Iată, de exemplu, loaza asta de agent de pază cum își odihnește curul într-un coș de cumpărături în care alții pun mâncare:

Poate că era prea dimineață (eram printre primii clienți, magazinul se deschide la 7:00 am). Treaba asta se întâmpla sâmbătă 30 ianuarie. Scuze pentru calitatea imaginilor, le-am făcut cu telefonul astfel încât să nu mă observe loaza.

Și ca tabloul să fie complet, l-am văzut pe același individ, marți seara cum ia din frigiderul cu răcoritoare un ceai verde de 0,5 l, îl vâră sub vestă și iese cu el pe ușa magazinului unde îl înmânează unui lucrător de la prăvălia alăturată contra 3 lei. Când ajung la casă, o întreb pe casieră dacă paznicii au voie să cumpere și să consume produse din magazin în timpul programului (eu știind că există ceva restricții pentru personal legat de treaba asta). Casiera consternată o informează pe șefa de tură/magazin, iar aceasta îl chestionează pe agent. Care agent, răspunde cu seninătate că nu e prima oară când face așa și că de fiecare dată a omis uitat să marcheze la casă produsul respectiv (săracul, de oboseală uita până la sfârșitul programului că a furat consumat ceva).

Așadar, domnilor și doamnelor manageri Angst, nu mai dați vina pe personal când vă lipsește ceva din inventar (sunt foarte sigur că nu-s bătuți în cap să-și taie singuri craca de sub picioare). Aveți mare grijă când selectați firma de pază și agenții trimiși de aceasta.

Articolul a fost trimis și la email-ul de contact de site-ul Angst dar și la colegii mei de la Cotidianul.

Cum și de ce a început criza financiară

Istorioară preluată de pe psihoterapie.net.

A fost odată ca niciodată un biet lustragiu care își câștiga existența, da, ați ghicit, lustruind pantofii domnilor care intrau și ieșeau dintr-o clădire impozantă din centru. Niciodată n-a știut exact ce clădire este aceea în fața căreia lucra de ani de zile. Poate era o bancă, poate era bursa, poate vreun minister important, însă domnii bine îmbrăcați care intrau acolo opreau adeseori la el pentru a-și lustrui pantofii.
Lustragiul nostru era priceput în ceea ce făcea, folosea numai cremă de pantofi de cea mai bună calitate și era vesel și optimist. Într-un cuvânt era mulțumit cu munca lui, iar clienții săi la fel, așteptându-și răbdători rândul la lustruit.
Într-o zi, însă, s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalți care l-a intrebat prietenos:
– Ce faci aici? Ce-i cu tine așa de vesel? Nu ți-a spus nimeni de criza financiară?
Ce-i drept nu-i spusese nimeni, nici unul dintre domnii aceia bine îmbrăcați care intrau în bancă sau ce-o fi fost acolo, probabil toți la curent cu criza.
– Poate nu le pasă de tine sau poate n-au avut suflet să îți spună însă criza financiară e pe drum și ne va afecta absolut pe toți, nu va scăpa nimeni, nici măcar tu, un biet lustragiu. Așa că dacă ai un dram de minte îți iei măsuri din timp, ca să nu fi luat pe nepregătite. Aceasta e meseria mea, sunt expert, știu ce vorbesc.
După plecarea domnului binevoitor lustragiul nostru rămase pe gânduri. Poate că într-adevar nici unul dintre clienții lui nu îl considerase demn să fie pus la curent cu criza financiară. Noroc cu domnul cel prietenos care îi voia binele. Așa că lustragiul a început să ia măsuri încât să nu fie luat pe nepregătite de criza financiară. Pentru început folosea mai puțină cremă de pantofi și mai slabă calitativ. Apoi a început să aloce mai puțin timp fiecărui client, după cum se spune time is money. A început să socializeze mai puțin cu aceștia, criza e criză, nu mai e timp de small-talk. Preocupat de criza financiară devenise îngândurat, tăcut și isi făcea treaba de mântuială. Așa că încetul cu încetul clienții care erau fideli și cărora le placeau veselia și calitatea muncii lustragiului au început să se rărească. Iar lustragiul nostru cu fiecare client pierdut era mulțumit într-un fel ciudat că domnul cel binevoitor a avut dreptate.
– Ce m-aș fi făcut dacă expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum aș fi fost probabil luat pe nepregătite de criza financiară.

Morala? Părerea mea este că da, suntem în criză financiară și că acest lucru era iminent. Dar mai cred că dacă presa nu ar fi amplificat / exagerat / dramatizat situația, blocajul nu s-ar mai fi produs sau macar n-ar mai fi fost atât de sever și am fi trecut mai ușor peste. Din păcate, am câțiva buni prieteni blocați de criza asta de 2 lei (unul cu un mic proiect imobiliar și altul cu o mică fabrică de mobilă). Pentru că pei cei mici îi lovește cel mai tare…

Adoram să lucrez pentru J’adore

J'adoreRevista de shopping J’adore s-a retras din Grupul Realitatea – Cațavencu. Nu total, Grupul rămânând cu o mică participație la J’adore (nu cunosc detaliile financiare) dar putem spune că s-au retras.

J’adore este un proiect pornit din Cluj Napoca: o revistă în format mic, de buzunar, oferită gratuit amatorilor (mai exact amatoarelor) de cumpărături în mall-urile patriei. S-a extins apoi și în București și are în plan o extindere pentru încă două – trei ediții locale.

Am lucrat pentru J’adore ca și pentru celelate titluri ale Diviziei Lifestyle din Grup RC partea de PrePress. Deși nu le-am arătat vreodată (pentru că mereu erau la limită sau peste deadline) mi-a plăcut să lucrez cu/pentru ei. Erau cei mai simpatici și tineri colegi ai mei (da, media de vârstă nu cred că depășește 25 de ani).

Le doresc baftă și la multe apariții și ediții de acum înainte.

Myx MyDomain de la Vodafone sucks!

Am folosit multă vreme serviciul MyxMyDomain de la Vodafone. Atunci când a apărut era OK pentru cine nu vrea să-și bată capul cu înregistrarea domeniului, cu administrarea DNS-ului etc. Puteai înregistra un domeniu .ro și apoi îl puteai folosi cum dorești. Sau aproape cum dorești. Pentru o taxă lunară de vreo 3 € aveai (ai și acum pentru că nu au actualizat deloc oferta) posibilitatea de a crea 5 adrese de email pe domeniul respectiv (de 5 MB fiecare) și spațiu de găzduire web de cca 10MB, cu acces via ftp pentru actualizarea site-ului. E drept că se poate găzdui fizic site-ul și/sau pe alt server prin modificarea înregistrărilor DNS în MyDomain dar astea deja sunt lucruri avansate care nu se potrivesc cu target-ul vizat de Vodafone. Nemulțumirea mea legată de acest serviciu a fost spațiul infim pentru mail și web și lipsa unor servicii PHP și MySQL pentru site-urile găzduite.

De ceva timp mă tot gândeam să-mi transfer site-ul de la MyDomain. Asta presupunea de fapt două transferuri: cel de responsabilitate (horatius.ro era înregistrat de Vodafone și închiriat mie) și cel de hosting (web, mail, DNS etc.). Am reușit să fac asta, acum vreo două săptămâni după mai multe telefoane la *222 Serviciul Clienți, pentru că mulți dintre operatori nu prea știau cum se face. Într-un final am nimerit la unul care m-a lămurit, mi-a descris pașii necesari și am comis-o. Acum numele de domeniu îmi aparține iar hosting-ul este la Romarg, unde găzduiesc incă alte două domenii (vezi în sidebar cele două blog-uri din categoria Susțin). Condițiile tehnice sunt mai mult decât mulțumitoare, la fel și cele financiare.

Aflu azi (gata cu introducerea asta lunga și plicticoasă) că portalul MyxMyDomain a fost “spart” puțin (sursa: hackersblog.org) prin metode nu foarte complicate pentru cei care se pricep la SQL injection.

Păi, în cazul ăsta nu-mi rămâne decât să ma bucur cât pot de tare că mi-am mutat domeniul. Și mai sper ca Vodafone va reconsidera servicul MyDomain atât ca securitate cât și ca ofertă.

Haioase

Hai să vă arăt și câteva chestii haioase, că în posturile de până acum doar mi-am vărsat off-ul.

Ca să ajungi la FILADELFIA, alegi EXIT pe poarta GARA… ce?

Capitala cablurilor

Bucureștiul este unul din orașele care pe la mijlocul anilor ’90 a avut un avânt uriaș la dezvoltarea rețelelor de cablu. Dar nu a existat niciodată un proiect serios și agreat de toți operatorii de pe piață pentru pozarea estetică a cablurilor. Netcity ar vrea să fie o soluție, dar operatorii de cablu și internet nu prea agreează proiectul și deocamdată se agață (la prorpiu!) de stâlpii RATB și ai Electrica. Dar nici așa nu-i bine: stâlpii încep să pice cocoșați fiind de greutatea cablurilor tot mai multe, pozarea lor este inestetică (vezi imaginile de mai jos dar și pe cele de la Meekuu).

Problema este că pe lângă aspectul total inestetic, cablurile astea prezintă un pericol: se pot rupe și în cădere să rănească pe cineva, se pot agăța de mașini, și mai nou se pare că fibrele optice din astfel de cabluri pot fi toxice (sursa via Meekuu). P’afară n-am văzut mizerii d’astea.

Legea legilor

A-nceput de ieri să vină / Câte-un mail. / Acum a stat.

Toată lumea, toată media a întors pe toate fețele legea privind stocarea de informații despre serviciile de comunicație utilizate de români. S-au lansat noi teorii conspiraționiste pe tema asta și s-a discutat zeci de minute poate chiar ore pe mai toate radiourile și televiziunile despre lezarea vieții private odată cu punerea în aplicare a legii. Ce s-a pierdut aproape total din vedere este că acest lucru se întâmpla și înainte de legea asta. Toți furnizorii de servicii de comunicații jurnalizează în vederea facturării serviciile “consumate” de clienți. Adică, un furnizor de telefonie (fixă sau mobilă, nu contează) înregistra și până acum sursa, destinația și durata apelului. Aceste informații se regăsesc și pe factura detaliată primită lunar de client. Într-un mod similar, furnizorii de internet au jurnale de trafic. De fapt cam orice sistem informatic modern are implementat un astfel de mecanism (log este termenul tehnic), ba chiar și un computer dintr-o mașină modernă reține diverse mesaje de eroare sau nu. Așadar nimic special până acum.

Ce nu au reținut majoritatea comentatorilor și a conspiraționiștilor este că este că nu se înregistrează/stochează conținutul conversației/comunicării. Păi ar fi nevoie pentru asta de resurse uriașe. Se vor reține doar sursa, destinația, durata convorbirii și (asta e partea nouă) localizarea geografică a părților implicate în coversație.

Oricum, cei care au ceva de ascuns vor continua să facă gargară pe tema asta sau vor trece la porumbei voiajori și la servicii poștale clasice.

Da, și până să-mi dau cu parerea a mai crescut euro: 4.3 lei = 1 €.

(Nu) urăsc RDS

Nu știu dacă să-i urăsc sau nu. Mulți au belele mari cu ei. Eu cred că am noroc, pentru că în afară de o acuză nedreaptă de email abuze când mi-au tăiat țeava (era prin toamna lui 2006, eu făceam o campanie socială și trimiteam un newsletter la vreo 150 de abonați) nu prea am avut probleme cu ei. Utilizez de la ei 4 servicii (Four Play): internet, telefon fix, telefon mobil, CATV. Mai nou m-au imbiat cu o ofertă pare-se meseriașă pe partea de telefonie mobilă. Am vrut să migrez la ei, mai exact să portez cele două numere de Vodafone pe care le am. Numa’ că eu, ca un technical geek ce sunt, dau întâi telefon la steluța lor (*777, dacă nu știați este serviciul lor de client exclusiv Digi.mobil). Și-i întreb de câteva chestii mărunte, zic eu, pentru o rețea 3G:

Eu: Acum utilizez doar servicul de voce. Când vor deveni disponibile și serviciile video și de date?
RDS: Nu vă pot da un răspuns acum. Vă recomand să vă adresați oricărui punct de lucru (caserii) pentru mai multe informații.
Eu: Mda. Rețeaua Digi.mobil funcționează de mai bine de un an. Aveți acorduri de roaming în Uniunea Europeană cu vreo rețea?
RDS: Nu vă pot da un răspuns acum. Vă recomand să vă adresați oricărui punct de lucru (caserii) pentru mai multe informații.

WTF?! Ai vreun răspuns la măcar una din întrebările clienților? Dai și tu dovadă de ceva transparență? Se pare că nu! Sunt experți în a face totul într-un mister total.

Concluzia: am rămas la Vodafone unde am voce, date, roaming pe voce, roaming pe date. Deocamdată.