Today I Listen

La mulți ani Radio Guerrilla! Vă doresc să aveți ascultători tot mai inteligenți decât ai lor, să aveți cumpărători de reclamă, să vă meargă emisia ca lumea (mai ales în FM că-i cam slab semnalu’), să migrați și pe DAB și să fim cu toții sănătoși ca voi să faceți RADIO și noi să vă ascultăm, neascultătorilor!

Show. All in one show

Una din chestiile mult apreciate de francezi (am zis că a început francofonia) este punctualitatea. Poate tocmai pentru că ei nu prea’s în stare să fie punctuali. Și nu se supără. Și mie mi-a trecut repede supărarea cauzată de întârzierea cu vreo 30 de minute a apariției omului serii: Jean Michel Jarre.

Am fost acolo. A fost… LASER, FRATE!

Mai jos, în video, intrarea pe scenă și primele acorduri cu Oxygene.

[youtube 9Urdvqa_us0]

Începe francofonia. Azi: Jean Michele Jarre

Diseară la Polivalentă. Review după concert.

[youtube xJLm0jHh4b0]

Go Feeling So Real in Extreme Ways

În ziua a doua la B’estfest (de fapt ziua întâi, dar cronologic a fost a doua pentru că numărătoarea a început cu ziua 0) ultimul prezent pe scenă a fost MOBY. Revenit după 13 ani in România (a mai fost în ’96) a reușit ca doar după câteva acorduri să anime publicul cum nu cred că a făcut-o alt artist / altă trupă în ziua asta la B’estfest. Spun nu cred pentru că eu am ajuns pe la sfârșitul (ne)performanței celor de la Motorhead care plictisiseră audiența cu niște zgomote inexplicabile…

Dar să revenim. Aveam ceva temeri legate de accesul în incintă, auzisem/citisem pe forumuri tot felul de speriați care s-au plâns de perchezițiile corporale, controlul bagajelor, accesul cu umbrele și altele. Ei bine, la ora la care am intrat eu (după 21:00) totul a fost simplu (cu excepția insuportabililor de la Motorhead ale căror ultime minute m-au terminat și m-au făcut să mă întreb ce dracu-s ăștia și ce vor…).

Voiam să-l iau pe ăla mare cu mine. Nu, nu e vorba de copil, ci de camera mea Canon 400D. Dar n-am făcut-o, că cică-i profesională (zice organizatorul) și nu-i voie… Și atunci am apelat la ăla micu’, Konica Minolta Z2 (da, doar 4 Mpx, achiziționată în 2004!). La control, am prezentat biletul, l-am arătat bodyguard-ului BGS pe ăla micu ce bine stă el în gentuță și gata. Eram înăuntru!. Simplu. Cred că ăia de se plângeau de controale chiar aveau ceva de ascuns.

Și iată ce am văzut:

Încă poate și ăsta micu, nu? Iată și un video, tot cu el:

[youtube P4dlhuXPK0U]

Disclaimer: Drepturile asupra imaginilor prezentate aparțin organizatorului B’estfest (Emagic entertainment) și nu pot fi reproduse în nici un fel.