Category Archives: România

No credit card accepted

În scurta mea vacanță la Mamaia am dorit să plătesc elegant, cu cardul, diverse produse și servicii consumate. No fucking way! Acest lucru este imposibil! ATM-urile sunt rare și aparțin unor bănci idioate scumpe, iar POS-urile lipsesc cu desăvârșire. Într-un restaurant-pizzerie de pe lângă fântânile din Mamaia găsești un panou pe care scrie “No credit card accepted”. Nu l-am văzut inițial, și după ce am comandat 2 pizza la pachet am întins cardul să achit. Omu’ care m-a servit îmi arată inscripția cu pricina. După o clipă de blocaj, insist arătându-i cardul iar:

– E card de debit, nu de credit, zic eu. La care unu’ de se dădea un fel șef p’acolo zice că:

– Nu acceptăm nici un fel de card. Ne vrem banii acum!

WTF? Da’ banu’ care-ți aterizează direct în bancă nu-i bun? Sau ai bisnisul la negru? Madam Udrea ar trebui să-i oblige pe toți ăștia din turism să accepte metode de plată electronice moderne.

Gata vacanța

Gata, ne-am întors. În prima vacanță din anul ăsta am (mai) dat o șansă turismului românesc de pe Litoral.

Cazarea la Hotel Central (Mamaia) a fost rezonabilă cu servicii mai mult decât OK raportate la numărul celor trei stele. Mai au de lucrat la bucătărie și servirea la restaurant (timpii de servire pot fii neașteptat de mari).

Cum în prima zi era cam răcoare, am ales să mergem la Delfinariu. Accesul la fiecare din show-urile/expozițiile din Complexul Muzeal de Științe ale Naturii Constanța costă 9 lei pentru adulți și e gratuit pentru copii sub cinci ani. Taxa foto este de 10 lei, dar gândiți-vă bine dacă merită sau nu. La Delfinariu, singurul cetaceu care mai prestează este Mark, acum în vârstă de 23 de ani. Cum nu mai suportă lumina soarelui toate reprezentațiile au loc în bazinul acoperit. Atenție la cei ce vor să fotografieze: iluminarea sălii se face pe partea opusă spectatorilor, deci fotografiile sunt contra luminii. Aceasta este o mare bilă neagră acordată Delfinariului pentru că taxa foto nu este justificată (nu se aprind luminile de interior din economie). Bătrânul Mark este foarte obosit și abia dacă mai sare puțin peste nivelul apei. Show-ul scurt de circa 10 minute a fost urmat de o reprezentație a unei perechi de lei de mare (le-am uitat numele) la fel de scurtă și banală. Concluzie: deși este pe placul copiilor, delfinariul nu prezintă nimic spectaculos.

Revenind pe plajă: a crescut numărul umbreluțelor, iar cu excepția plajelor private, accesul este liber și necondiționat de achiziționarea de  servicii ori produse. Nisipul mai curat ca acum un an (tot în iunie am fost, la același hotel) era arat / afânat în fiecare noapte de același tractor care căra geamanduri pe plajă în timpul zilei. Marea, limpede și curată, fără alge împuțite la mal sau mizerii plutind prin / pe apă. Majoritatea construcțiilor de pe plajă au fost dărâmate, dar cresc altele în locul lor (de ce?!?!)

Hotelul, cum am mai spus, a fost OK. Curat, WiFi gratuit (dar nesecurizat) în zona recepției, telefon, TV, frigider etc. Surpriza neplacută (foarte neplacută!) a fost sâmbătă seara, cand la piscina hotelului s-a organizat o nuntă. Problema mea dar și a celorlalți turiști cazați în camerele cu fața spre mare și piscină a fost nivelul uriaș al sonorizării de la nuntă. Deși primarul Mazăre a dat un ordin încă de anul trecut legat de numărul decibelilor emanați în apropierea spațiilor de cazare, se pare că localnicii (nuntașii erau din Constanța) nu știau asta. Și, mai mult ca sigur, nici directoarea hotelului care a închiriat piscina nuntașilor. Ordinul zice ca după ora 23:00 nivelul acustic nu trebuie să depășească 70dB, iar după ora 01:00 orice manifestare în are liber trebuie să înceteze. Cum fătuca de la recepția hotelului nu avea nici o putere asupra armatei de decibeli, la ora 1 fix am sunat la Poliția locală, care neașteptat de prompt, s-a prezentat în circa 15 minute la camera mea din hotel. Cică să-mi ia o declarație, de parcă nu era evident balamucul de la piscină. Nici agenții ăștia nu au putut reduce decibelii. După două ore, stăteau tot pe scara de acces la platforma piscinei asistând neputincioși la desfășurarea bairamului. Mirele și nașul văzând incapacitatea agenților de poliție de a restabili legea și ordinea, l-i sa făcut milă de ei și le-au dat o sacoșică de rafie plină cu bunătăți servite și nuntașilor. Îmi pare rău că nu am reușit să fotografiez bine momentul (s-a mișcat camera și era prea puțină lumină…). Poate dacă muzica ar fi fost de calitate (au difuzat un fel de folclor contemporan stupid) cred că aș fii fost puțin mai tolerant dar n-a fost cazul.

Vizita la Acvariul din Constanța a fost, poate, cea mai mare bucurie a copiilor care nu știau la care bazin să se uite mai repede.

Neplăcut a fost că clădirea Cazinoului este părăsită și abandonată. Păcat că o importantă clădire de patrimoniu și care ar putea reprezenta o puternică atracție turistică este ignorată total.

În concluzie, a fost o vacanță scurtă dar bine venită, de care copii au profitat cel mai mult.

Later edit: duminică am fost la vot. Pe bune! Adică pe liberali.

Aveți grijă pe cine votați

Academia Cațavencu ne atrage atenția asupra candidaților total nepotriviți pentru Europalamentarele de duminică. Câteva personaje consacrate ale cațavencilor s-au pus în rolul eurocandidaților și ne aburesc cu promisiuni. Ei sunt Tanti Maria (da, cea care se aude și la Guerrilla), Vergilică, Perpedos și Gigi Melody, iar asemenea candidaților reali vorbesc perfect orice limbă străină.

Later edit: io o să votez de pe plajă sau de la piscină, depinde de mood-ul în care o să mă aflu.

 

[youtube IR1Y6cCT8mE]

[youtube 7nwa-zdu8NQ]

[youtube T1DKUgmQ9-A]

[youtube Pciwn2qgKq0]

[youtube 5OTRgC6mPPQ]

[youtube 9yyA9sbgvAE]

[youtube T6gDkz9ni2U]

[youtube Q3IuvIw6h_Q]

 

Tratament posttransplant

Ca cei mai mulți transplantați, fi-miu ia Prograf / Prograft (tacrolimus), un imunosupresor împotriva respingerii grefei (de ficat, în cazul nostru). Doi ani la rând am luat medicamentul fără probleme, din farmacie. Numai că, de când ministerul bolii sănătății e condus de șoferul de ferari (cu f mic și scris agramat!) unii furnizori de medicamente s-au retras din cursă. Și când stocul s-a epuizat, toate rețelele mari de farmacii au început să dea din umeri când venea vorba de Prograf. Adică, Astellas Pharma International s-a cărat, cu tot cu produsele sale, care pe moment nu sunt importate de alți furnizori. Acu’, îi întreb eu pe deștepții ăia de la Astellas: de ce dracu’ vă interesează doar comerțul și banul dar viața nu? Pentru că singurii deținători ai licenței de fabricație a Prograf-ului sunt Astellas și tot e dețineau și monopolul asupra importului în RO, dar cum nu mai sunt în RO, nu mai e nici Prograf. Adică, ni se rupe de transplantați, lasă-i să piară, noi plecăm pentru că șoferul suprem de la ministerul nesănătății nu prea vrea să ne deconteze medicamentele pe care noi le vindem. Bleah, bă, vedea-v-aș, acu’ în Săptămâna Patimilor, în situația asta pe toți ăia de la minister și CNAS și de la Astellas România, să văd cum dați din colț în colț să obțineți la timp un medicament vital!

Slavă Domnului, există și suflete mari în sistemul ăsta încurcat de distribuție a medicamentelor, și se numesc Farmaceutica Remedia și Farmacia Academia care aduc acest produs în continuare.