Category Archives: Blog

Articole legate în general de blogul meu dar nu numai.

De ce blog în 2024?

Pentru că aici am control total al afișării, al proprietății/drepturilor de autor, pentru că nu depind de un algoritm total cretin de afișare, pentru că nu e musai să vâr o poză sau un video pentru a putea posta.

M-am săturat de polemicile stupide de pe social media, de faptul că cineva/ceva decide ce, cât și cum se vede o postare.

Da, voi anunța articolele de aici prin postări pe Facebook pentru că blogul a fost inactiv și invizibil motoarelor de căutare mai mult timp și va mai dura o vreme să revină în rezultatele căutărilor. Evident că e nevoie și de conținut nou pentru asta și va veni. Nu știu în ce ritm, dar va fi ceva. 

Back in business

Reactivez blogul. Articole mai dese (sper), subiecte noi, inclusiv o categorie nouă: domotică. Ce e asta? Păi, pentru că sunt un maaare leneș am ajuns să automatizez tot felul de chestiuni prin casă și pe lângă. Chestiile astea mă țin ocupat și îmi stimulează neuronul. Și vom vorbi despre câteva dintre ele.

Câteva secțiuni și articole mai vechi vor fi ascunse, pentru că nu mai au legătură cu planul de viitor.

Stay tuned!

Ah, nu, nu vor fi videos. Text simplu, clar, cât pot io de structurat, ușor de urmărit și de căutat. Din ciclul „Video killed the radio star”, vlogul, tictocul și toate mizeriile astea distrug textul ușor de urmărit, ușor de căutat și lipsit de reclame.

Uniți, dar mai dezbinați ca niciodată.

Armată în defilare ca să își ascundă incompetența crasă (noroc că suntem în NATO, altfel țarul era la Dunăre). O risipă monstruoasă de resurse, o insultă la adresa bucureștenilor prin repetițiile care paralizează orașul câteva zile. De ce e nevoie de repetițiile astea? Arcul de Triumf e tot acolo, bulevardul și el, e neschimbat. Cât de nătâng să fii de nu poți conduce tancu’ drept pe un drum drept?

Președinte de republică absent de pe scena publică, mut, surd, orb, hoinar prin vacanțe în locuri dubioase dar votat de două ori cu un număr considerabil de voturi. Ce lasă Klaus Iohannis la plecarea lui din 2024? O Românie și mai slab educată, în ciuda proiectului său de țară intitulat pompos România educată. E, uite că pas cu pas educația a ajuns un dezastru național. Și fără educație ajungem la cei din paragraful următor.

Clasă politică mânată de interese personale și complet surdă la nevoile votanților. Mai adaug comportamentul de mahala, lipsa de pregătire, absența oricărei competențe, lipsă de viziune. Iar unii dintre ei sunt proști grămadă! Toți uită că sunt puși acolo (aleși) ca să ne servească pe noi, votanții. Toți, de la baronii locali la ficusul din vârf sunt înfipți în scaune și întinși ca o plagă. Iar opoziția e sublimă dar lipsește cu desăvârșire prin impotență politică.

Așadar, ce sărbătorim noi pe 1 decembrie? Hoția? Nesimțirea? Incompetența? Injustiția? Risipa? Incultura? Degradarea socială? Economia în scădere? Hoaștele comuniste din CCR?Nu, mulțumesc.

Premonițiile plagiate ale lui Adrian Păunescu

De mult n-am mai scris p’aci. Dar poate cu izolarea asta în vreme de coronavirus mai bag vreo trăznaie, frustrare, idee bună ori proastă, un review pozitiv sau vreo ironie plină de sarcasm.

Multe chestii umblă zilele astea pă feisbuc ori prin alte părți ale internetului. Unele îs ok, altele însă bat câmpii mai mult sau mai puțin panicard ori împachetează informația cumva cum nu ar trebui să fie.

Una dintre chestiile wow care umblă de câteva zile e o selecție de versuri d’ale lui Adrian Păunescu. Observăm felul absolut bezmetic de transcriere a versurilor (un exemplu mai jos – este o fotografie făcută unui ecran de telefon cu un mesaj cel mai probabil livrat via WhatsApp, iar postarea nu a selectat textul, ci a distribuit poza ecranului de telefon – insert facepalm emoji) și faptul că nu oferă sursa citată.

Chestia m-a făcut al naibii de curios și m-a dus la o concluzie interesantă. Am cătat cu atoateștiutorul Google textul „miroase a carantina peste veac” și am dat astfel de două poezii ale lui Păunescu. Una dintre ele, „Implacabil” din volumul „Iubiți-vă pe tunuri”:

Eu nu mai am puterea să revin,
Nu te acuz, nu-ți fac portret de vină,
nu pot s-adorm, țin ochii în lumină
și tot ce simt nu-i spusă, e destin.

Mă încordez și sufăr umilit,
minciuna universului mă doare;
asimilată răului cel mare
cu-atât mai tristă, cu cât te-am iubit.

Miroase-a carantină peste veac
bolnavii sunt chemați să se supună
la încercarea ultimă, comună,
să li se spună: nu mai aveți leac!

Iar eu te văd, iubita mea cea bună,
cum mergi spre condamnare. Zac și tac.

iar cealaltă, „Bolnavi unanim”:

Și ce-ar fi dacă, într-o zi blestemată
Ne-am îmbolnăvi cu toții deodată?
Și medici și pacienți
Și părinți și copii?

Ce-ar fi, ce-ar fi dacă brusc ne-am îmbolnăvi,
Dacă n-ar avea cine pe cine să trateze
Bandaje și paranteze?

Ce-ar fi dacă, în urma dreptului legitim de a ne îmbolnăvi,
Chiar ne-am trezi că ne îmbolnăvim
Și n-avem cui ne adresa, n-avem pe cine chema?

Miroase a carantină peste veac
bolnavii sunt chemați să se supună
la încercarea ultimă, comună,
să li se spună: nu mai aveți leac!

Ce-ar fi dacă, într-o zi blestemată
ne-am îmbolnăvi cu toții deodată?

Prima chestie care mi-a sărit mie’n ochi e autoplagiatul pe care poetul l-a făcut aici. Practic strofa

Miroase a carantină peste veac
bolnavii sunt chemați să se supună
la încercarea ultimă, comună,
să li se spună: nu mai aveți leac!

e utilizată identic în ambele poezii.

Apoi, premoniția… Well mulți scriitori au prezentat/scris idei/teorii care ulterior s-au dovedit (Eminescu e plin, putem să punem și scrierile lui Jules Verne și câte și mai câte!), dar în cazul lui Păunescu nu mi se pare ceva nemaipomenit.

În postările din zilele astea preluarea/transcrierea versurilor s-a făcut absolut haotic.