Category Archives: România

Cod Verde: România prinde rădăcini

Grupul de presă Realitatea Cațavencu și-a făcut un obicei sănătos de a promova „verdele”. Odată pe lună, toate produsele sale devin verzi, începând cu logourile și terminând cu diverse acțiuni legate de protejarea mediului. În această lună, Cod Verde înseamnă trei week-end-uri cu acțiuni de plantare de arbori. Astfel, pe 15 martie la Sudiți, Ialomița, pe 22 la Dăbuleni, Dolj și pe 27 la Târgu Frumos, Iași se vor planta suprafețe importante de pădure. La Sudiți este vorba de 6,7 hectare de pădure ce a fost calamitată și care va fi replantată cu stejar, salcâm și merișor.

Eu mă duc și îi iau și pe piticii mei, pentru că vreau să învețe de mici ce înseamnă mediul, și să aibă grijă să-l conserve și să-l curețe pentru că o vor face pentru ei. Revin cu feedback, după acțiune.

Un prim semn bun pentru un București (mai) curat!

pungi-cateiAm văzut azi, venind spre job, pe Bd. Constantin Prezan, între Piața Charles de Gaule și Arcul de Triumf, la marginea dinspre parc a trotuarului cutii cu pungi de plastic de adunat mizeria câinilor cu stăpân. În sfârșit, cel care-și scoate patrupedul la păscut nu va mai avea scuze de genul „n-am știut” sau „am uitat să iau ce trebuie” și va putea (a se citi: va trebui!) să adune căcatul mizeria din urma animalului și s-o arunce la tomberon. Valabil pentru toți cei care-și plimbă animalu’, indiferent că-i pisică, câine, iepure sau orice al animal de casă căcăcios. Aștept apariția acestor cutii nu numai în/pe lângă parcuri dar și pe aleile dintre blocuri și în parcările aferente, pentru că nu mai poți face un pas fără să calci în căcat să fi nevoit să te ferești de mizeriile astea.

Nu e nevoie să amintesc, că „afară” nu sunt atât de mulți câini (cu stăpân, că cei fără stăpân lipsesc!) și că astfel de cutii sunt prezente mai peste tot, iar unde nu sunt, precis stăpânul petului are cele necesare la el, iar de adunat o va face imediat și pentru că amenzile sunt uriașe: cca 250€ la Bruxelles, de exemplu, la care se adaugă o zi de muncă în folosul comunității.

Cum și de ce a început criza financiară

Istorioară preluată de pe psihoterapie.net.

A fost odată ca niciodată un biet lustragiu care își câștiga existența, da, ați ghicit, lustruind pantofii domnilor care intrau și ieșeau dintr-o clădire impozantă din centru. Niciodată n-a știut exact ce clădire este aceea în fața căreia lucra de ani de zile. Poate era o bancă, poate era bursa, poate vreun minister important, însă domnii bine îmbrăcați care intrau acolo opreau adeseori la el pentru a-și lustrui pantofii.
Lustragiul nostru era priceput în ceea ce făcea, folosea numai cremă de pantofi de cea mai bună calitate și era vesel și optimist. Într-un cuvânt era mulțumit cu munca lui, iar clienții săi la fel, așteptându-și răbdători rândul la lustruit.
Într-o zi, însă, s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalți care l-a intrebat prietenos:
– Ce faci aici? Ce-i cu tine așa de vesel? Nu ți-a spus nimeni de criza financiară?
Ce-i drept nu-i spusese nimeni, nici unul dintre domnii aceia bine îmbrăcați care intrau în bancă sau ce-o fi fost acolo, probabil toți la curent cu criza.
– Poate nu le pasă de tine sau poate n-au avut suflet să îți spună însă criza financiară e pe drum și ne va afecta absolut pe toți, nu va scăpa nimeni, nici măcar tu, un biet lustragiu. Așa că dacă ai un dram de minte îți iei măsuri din timp, ca să nu fi luat pe nepregătite. Aceasta e meseria mea, sunt expert, știu ce vorbesc.
 După plecarea domnului binevoitor lustragiul nostru rămase pe gânduri. Poate că într-adevar nici unul dintre clienții lui nu îl considerase demn să fie pus la curent cu criza financiară. Noroc cu domnul cel prietenos care îi voia binele. Așa că lustragiul a început să ia măsuri încât să nu fie luat pe nepregătite de criza financiară. Pentru început folosea mai puțină cremă de pantofi și mai slabă calitativ. Apoi a început să aloce mai puțin timp fiecărui client, după cum se spune time is money. A început să socializeze mai puțin cu aceștia, criza e criză, nu mai e timp de small-talk. Preocupat de criza financiară devenise îngândurat, tăcut și isi făcea treaba de mântuială. Așa că încetul cu încetul clienții care erau fideli și cărora le placeau veselia și calitatea muncii lustragiului au început să se rărească. Iar lustragiul nostru cu fiecare client pierdut era mulțumit într-un fel ciudat că domnul cel binevoitor a avut dreptate.
– Ce m-aș fi făcut dacă expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum aș fi fost probabil luat pe nepregătite de criza financiară.

Morala? Părerea mea este că da, suntem în criză financiară și că acest lucru era iminent. Dar mai cred că dacă presa nu ar fi amplificat / exagerat / dramatizat situația, blocajul nu s-ar mai fi produs sau macar n-ar mai fi fost atât de sever și am fi trecut mai ușor peste. Din păcate, am câțiva buni prieteni blocați de criza asta de 2 lei (unul cu un mic proiect imobiliar și altul cu o mică fabrică de mobilă). Pentru că pei cei mici îi lovește cel mai tare…