Horaţiu's

Piticilor mei li se pune cu tronc câte un personaj din desene animate. A fost sezonul Cars – Fulger McQueen, apoi s-au crezut Pirații din Caraibe, apoi Peter Pan, apoi (lista e prea lungă, trecem la subiect). Acum e sezonul Toy Storry. Deci caut un Buzz Lightyear și-l găsesc. Sun la Bebeshop, prompți și în aceeași seară am produsul. Berbecul ăla mare îl pierde pe Buzz la Bruxelles în timpul unei plimbări. Tristețe mare. Cât timp eu și berbecu’ eram in Belgia, primește și Prâslea un Buzz (că deh, să nu se supere că frate-su’ are și el nu…). Și de data asta s-au mișcat super-repede. Întorși la București, comandăm iar un Buzz (din același motiv din care l-am comandat pe al doilea). Iar, livrare promptă! Într-o singură săptămână 3 comenzi consecutive (insignifiante, fiecare în parte) emise de noi și onorate prompt de Bebeshop. Așa se face comerțul online!

Am citit în Adevărul un articol despre un hoț imobilizat de poliție. Deci se poate! Așa trebuie procedat. Inclusiv cu d’ăștia de încearcă să fumeze pe unde e interzis. Bine, dacă te iei doar după titlul din ziar crezi că e cu totul altceva.

Am fost aseară la Gmarket-ul din apropiere să iau ceva marunțișuri. Da, era trecut de ora 21.00 și la Angst închisese deja, iar turcii de la Gima/Gmarket au deschis până la 22.00. Îmi iau repede de prin rafturi produsele necesare (niște banalități) și mă îndrept spre una din cele trei case deschise. Spre cea liberă, evident. Dau cardul de client, apoi descarc produsele pe bandă. Dar, se trezește o deșteaptă de la pază să-mi dea toate alea la o parte ca să bage un client de la una din casele alăturate pentru că nu știu ce produs nu-i era citit ăluia la casa cu belele. O întreb pe paznică (nu pot să-i zic altfel) dacă clientul respectiv are pile sau vreun motiv să dea la o parte alt client căruia i se încasau deja cumpărăturile. A început să urle la mine, n-am stat să ascult ce, că nu mă interesa. și mi-am abandonat cumpărăturile acolo. Uite așa! Să se spele pe cap cu ele. Păi cu așa respect față de client nu mă mir că G’market Colentina arată jalnic, fiind poate cel mai mizerabil magazin din rețeaua G’market atât în ce privește personalul cât și stocul și calitatea mărfii. În afară de produse non-food sau comestibile ambalate/tratate UHT nu poți cumpăra ceva de la ăștia. Marfă uzată și de multe ori expirată în rafturi. Congelatoare cu luminile stinse și geamurile aburite ori înghețate. Frigidere din care curg tot felul de lichide. Carne neambalată abandonată pe un căruț de marfă. Mezeluri de culori și texturi îndoielnice. Personal absent sau deranjat de prezența clienților. Muzică (de fapt nu e muzică…) nepotrivită ca stil sau volum. Să nu uit: unul din frigiderele de răcoritoare încălzește, nu răcește. Și cireașa de pe tort: prețuri diferite la casă față de raft. Și mai sunt multe neregularități. Pentru toate puteam să plâng la Protecția Consumatorului, dar n-am făcut-o. Pentru unele, am încercat rezolvare la biroul de informații din magazin, fără prea mare succes.

Ei, uite acum mă reorientez. Am Angst la doi pași și Delhaize (MegaImage) la Lizeanu. G’market Colentina nu mai e pe harta mea de cumpărături domestice.

Am căutat o adresă de email, da’ se pare că turcii nu-s încă în secolul Internet și n-au mijloace de comunicare moderne. M-am răzgândit. O să scriu la ANPC, la Inspecția muncii și la Direcția Sanitară. M-au enervat rău…

Later Edit: căutând o adresă de mail de la Gmarket către care să trimit articolul, am dat de asta (nu știu de ce, dar bănuiam eu că nici cu plățile nu stau turcii bine).

Later Edit 2: (3 aprilie 2009) există o adresă de email chiar pe prima pagină, dar grafica aglomerată nu o face lizibilă, iar eu am căutat-o pe pagina de contacte (câți nu ar face asta?) unde sunt doar adrese poștale si numere de fax/telefon ale magazinelor. Mea culpa!

Plaja Vama Veche (rezervație a biosferei)

(sursa foto)

Aşa cum am zis, am fost să plantăm câţiva copăcei la Sudiţi, Ialomiţa. Și dacă nerăbdarea copiilor de a ajunge la „păduea pe cae o fasem pentu Bambi si ca să avem ael culat și hâtie ca să desenăm” sau încăpățânarea lor de nu se deplasa pe jos de la locul de parcare și până la lotul în care se plantau copacii anunțau un fiasco, ei bine, odată ajunși acolo abia reușeam să-i stăpânim să nu cumva să lovească pe cineva cu cazmalele pe care le înșfăcaseră mândri de pe marginea parcelei. Am săpat câte o groapă pentru copăcelul fiecăruia, am înfipt patru frăsinei și i-am botezat cu numele noastre. Acum, însă, problema lui Sebi era: „Da’ cine udă copăsseii, Tati?” N-a primit răspuns deși s-a dus să întrebe chiar unul din pădurarii prezenți acolo. Poze, mai jos:

[galerie foto eliminată pentru respectarea vieții private a subiecților din imagini]

Au fost și părți nasoale în ce privește organizarea. Eu n-am nici o problemă cu mersul pe jos, da’ să mergi cca 1.5km pe jos cu doi copii mici de la parcare și până la „plantație” e neplăcut, mai ales când VIP-uri sau niște loaze de baroni locali sau deputați ridicau praful de pe drum în mașinile lor. De fapt nu-s ale lor, că-s din ban public.

Partea faină, care a ușurat mult săpatul gropilor a fost că pământul era afânat pentru că terenul a fost arat și nivelat înainte. Astfel de acțiuni verzi ar trebui să fie mai dese și mai mult mediatizate. Mediatizate în sensul în care populația este informată despre locul și data desfășurării evenimentului. Și poate în felul ăsta pot fi cooptate mai multe companii să susțină acțiuni Eco dar și populația poate fi mobilizată să participe.

Săptămâna viitoare, duminică 22 martie, acțiunea continuă la Dăbuleni, Dolj. Deși, ca și azi, e un eveniment pus la cale de Realitatea-Cațavencu și Petrom, poate participa oricine dorește.