S-a întâmplat și asta. Deși extraterestrul se încadrează în grupul canidelor nu cred că era (prea) câine, adică nu semăna cu unul ci mai degrabă cu un parizer cu păr. Culmea e că animalu’ avea stăpân (care i-a tras-o bine de tot după ce potaia mi-a croit spatele genunchiului, că dacă n-o făcea îi aranjam io patrupedu’), medalion & zgardă. Asta nu l-a oprit să sară fără nici măcar un gest și să mă atace DUPĂ ce am trecut de potaie, stăpân și poarta casei în / pe lângă care locuiesc subiecții. Evident că au urmat un antitetanos dureros și 5 doze de antirabic (am făcut 4 deja). Fir’ar….