Life is like riding a bicycle. To keep your balance, you must keep moving. (Albert Einstein)
Articole legate în general de blogul meu dar nu numai.
Piticu meu cel mai măricel a devenit oarecum misogin. Nimic roz. Nici cănuța de lapte. Nici paiul cu care-și soarbe sucul de portocale. Nici un tricou. Totul albastru sau variații de albastru. Până acum vreo două zile, când îmi zice că nu vrea să-și bea laptele în cănussa albastră ci în cea verde. Îl întreb de ce, pentru că el era cu albastru etc. Și-mi zice:
– Cu verde, tati. Ssă ssalvăm Pământul! Cu verde vreau ssă beau!
That’s my (eco)boy.
Azi dimineață, mașina de la Google care face fotografii pentru Street View parca la două locuri depărtare de locul meu de parcare.
În eco-ediția din aprilie, Tabu a avut un insert special (bine, a mai fost cel puțin încă un lucru special la acest număr: formatul landscape – prima oară la o revistă glossy de lifestyle din România). Insertul de care zic este o bucată de hârtie, reciclată dintr-un retur de cca 500 exemplare ale numărului din decembrie al revistei. Numai că, reciclarea s-a făcut manual fără utilizarea tehnologiilor moderne și la sfârșitul procedurii pasta de hârtie a fost presărată cu diverse semințe (trifoi, garofiță, ciuboțica cucului – lista semințelor și povestea integrală a hârtiei reciclate sunt în revistă).
Am pus în pământ hârtia și a încolțit. Am avut norocul, se pare, să nimeresc o bucată de hârtie impregnată doar cu trifoi. Sic!
Sâmbătă, 25 aprilie 2009, 21:18:48, până la 21:18:53 a fost un cutremur în Vrancea, de magnitudine 5,3 Richter. Şi s-a simţit la Bucureşti cu 3-4 grade pe scala Mercalli. Eu n-am simţit nimic. Am aflat de la ştiri. Bineînţeles, că cele două canale de ştiri au întors cutremurul pe toate feţele plăcii tectonice şi au dezbătut problema până târziu în noapte.
Nu mă dau viteaz, dar am experienţa câtorva cutremure din care le pot aminti pe cele serioase: 1977 (cel mai nasol), 1986 (eram în vacanţă la mare), 1990 (am avut motiv de chiul, crăpase un perete în Şincai; ăsta a avut şi o replică tare în timpul nopţii) şi încă vreo două prin 2000-şi-ceva. Cutremurul din seara asta a fost subţirel (îmi doresc să avem numa’ d’astea) şi nedemn de atâta mediatizare. Păi când trece vreun camion mai greu pe stradă se simte mai tare.
Şi pentru că există multă confuzie în ce priveşte evaluarea unui cutremur, Wikipedia ne lămureşte simplu:
Prin analogie, putem lua un bec aprins. Puterea becului este aceeaşi, indiferent de cum şi unde o determinăm (Richter). Lumina percepută este, însă, diferită. Cu cât ne depărtăm de bec (epicentrul) lumina sa scade (Mercalli).
Sursa foto: U.S. Geological Survey Earthquake Hazards Program
