Cutremur, my ass!

Sâmbătă, 25 aprilie 2009, 21:18:48, până la 21:18:53 a fost un cutremur în Vrancea, de magnitudine 5,3 Richter. Şi s-a simţit la Bucureşti cu 3-4 grade pe scala Mercalli. Eu n-am simţit nimic. Am aflat de la ştiri. Bineînţeles, că cele două canale de ştiri au întors cutremurul pe toate feţele plăcii tectonice şi au dezbătut problema până târziu în noapte.

Nu mă dau viteaz, dar am experienţa câtorva cutremure din care le pot aminti pe cele serioase: 1977 (cel mai nasol), 1986 (eram în vacanţă la mare), 1990 (am avut motiv de chiul, crăpase un perete în Şincai; ăsta a avut şi o replică tare în timpul nopţii) şi încă vreo două prin 2000-şi-ceva. Cutremurul din seara asta a fost subţirel (îmi doresc să avem numa’ d’astea) şi nedemn de atâta mediatizare. Păi când trece vreun camion mai greu pe stradă se simte mai tare.

Şi pentru că există multă confuzie în ce priveşte evaluarea unui cutremur, Wikipedia ne lămureşte simplu:

  • scara Richter descrie energia (magnitudinea) cutremurului la locul producerii, şi are aceeaşi valoare indiferent de unde este măsurată;
  • scara Mercalli descrie intensitatea cu care este perceput seismul şi este în funcţie de distanţa faţă de epicentru (valoarea scade odată cu creşterea distanţei faţă de epicentru).

Prin analogie, putem lua un bec aprins. Puterea becului este aceeaşi, indiferent de cum şi unde o determinăm (Richter). Lumina percepută este, însă, diferită. Cu cât ne depărtăm de bec (epicentrul) lumina sa scade (Mercalli).

Sursa foto: U.S. Geological Survey Earthquake Hazards Program