Răspunsul Mega Image

Legat de aritmetica mea de zilele trecute azi am primit un telefon. La capătul celălalt al antenei, o voce amabilă și simpatică (ba în plus a avut răbdare să-i mai spun niște ofuri client-side) s-a scuzat pentru neplăcerea produsă, pentru problema de comunicare existentă în magazin și mi-a explicat că, într-adevăr, a fost o campanie DORNA 5+1 dar campania s-a încheiat pe 2 octombrie (ghinionul meu, eu am cumpărat pe 4).

Legat de faptul că eu am comentat că la ei baxurile sunt desfăcute și la raft sunt doar PETuri, explicația a fost că rețeaua MegaImage este magazin de proximitate nu super/hypermarket, politica companiei fiind orientată spre cumpărături în cantități mai mici de un bax. Dar, la cerere orice angajat de la raft poate oferi din depozit un bax nedesfăcut. Tot acesta este și motivul pentru care nu sunt prezente în gestiune codurile de bare de pe baxuri sau cutii ci doar de pe produsele individuale. Dacă le-ar explica casierelor la fel de răbdător cum mi-a explicat mie pentru ca apoi casierele să explice clienților pretențioși bătuți-n-cap ca mine cum stă treaba nu am mai ajunge în situații d’astea în care clientu’ cere explicații la centru. (Moamă, ce de „explicații” am băgat în fraza asta!).

Pe de altă parte vocea căreia cu părere de rău nu i-am reținut numele m-a invitat la magazinul cu pricina să recuperez contravaloarea unei sticle de 2l de Dorna (cu alte cuvinte, o greșeală recunoscută: comunicarea) dar am trecut peste acest detaliu, reacția „centrului” fiind mai importantă, zic eu. Sper să se simtă și în magazin(e) concluzia trasă din această discuție.

Mega Image

Fumezi ca turcu’? NOT!

Nu fumați! | No smoking! | Ne pas fumer! | Nicht rauchen! | Sigara içmeyin! | Non fumare! | No fume!
Nu fumați! | No smoking! | Ne pas fumer! | Nicht rauchen! | Sigara içmeyin! | Non fumare! | No fume!
Fumezi ca turcu’? Ei bine pân’aici ți-a fost! În Turcia s-a interzis de ieri fumatul în TOATE cafenelele, barurile, restaurantele și alte localuri de gen. Aviz nesimțiților turiștilor români care își petrec vacanța în zonă. Și nu ripostați! Patronul localului riscă închiderea prăvăliei și o amendă de vreo 2600 €, iar fumătorul un sejur fără stele la răcoare (unde, evident, fumatul e interzis!)

Turcia este o țară de fumători prin tradiție: o treime din populație fumează, iar în rândul bărbaților mai mult de jumătate sunt fumători. Cu toate astea au putut da o lege care să interzică fumatul în locurile publice, baruri, cafenele și restaurante. 95% din populația turcă susține legea deși proprietarii de localuri se tem de scăderea numărului de clienți.

Îmi doresc ca acest lucru să se întâmple și pe meleagurile noastre, unde patronii de localuri preferă să scrie pe ușă „local pentru fumători” decât să educe populația împotriva fumatului (și, cică, să piardă clienți).

Sursa: bbc.co.uk

Bebeshop: încântat de colaborare

Piticilor mei li se pune cu tronc câte un personaj din desene animate. A fost sezonul Cars – Fulger McQueen, apoi s-au crezut Pirații din Caraibe, apoi Peter Pan, apoi (lista e prea lungă, trecem la subiect). Acum e sezonul Toy Storry. Deci caut un Buzz Lightyear și-l găsesc. Sun la Bebeshop, prompți și în aceeași seară am produsul. Berbecul ăla mare îl pierde pe Buzz la Bruxelles în timpul unei plimbări. Tristețe mare. Cât timp eu și berbecu’ eram in Belgia, primește și Prâslea un Buzz (că deh, să nu se supere că frate-su’ are și el nu…). Și de data asta s-au mișcat super-repede. Întorși la București, comandăm iar un Buzz (din același motiv din care l-am comandat pe al doilea). Iar, livrare promptă! Într-o singură săptămână 3 comenzi consecutive (insignifiante, fiecare în parte) emise de noi și onorate prompt de Bebeshop. Așa se face comerțul online!

Tineri copăcei

Aşa cum am zis, am fost să plantăm câţiva copăcei la Sudiţi, Ialomiţa. Și dacă nerăbdarea copiilor de a ajunge la „păduea pe cae o fasem pentu Bambi si ca să avem ael culat și hâtie ca să desenăm” sau încăpățânarea lor de nu se deplasa pe jos de la locul de parcare și până la lotul în care se plantau copacii anunțau un fiasco, ei bine, odată ajunși acolo abia reușeam să-i stăpânim să nu cumva să lovească pe cineva cu cazmalele pe care le înșfăcaseră mândri de pe marginea parcelei. Am săpat câte o groapă pentru copăcelul fiecăruia, am înfipt patru frăsinei și i-am botezat cu numele noastre. Acum, însă, problema lui Sebi era: „Da’ cine udă copăsseii, Tati?” N-a primit răspuns deși s-a dus să întrebe chiar unul din pădurarii prezenți acolo. Poze, mai jos:

[galerie foto eliminată pentru respectarea vieții private a subiecților din imagini]

Au fost și părți nasoale în ce privește organizarea. Eu n-am nici o problemă cu mersul pe jos, da’ să mergi cca 1.5km pe jos cu doi copii mici de la parcare și până la „plantație” e neplăcut, mai ales când VIP-uri sau niște loaze de baroni locali sau deputați ridicau praful de pe drum în mașinile lor. De fapt nu-s ale lor, că-s din ban public.

Partea faină, care a ușurat mult săpatul gropilor a fost că pământul era afânat pentru că terenul a fost arat și nivelat înainte. Astfel de acțiuni verzi ar trebui să fie mai dese și mai mult mediatizate. Mediatizate în sensul în care populația este informată despre locul și data desfășurării evenimentului. Și poate în felul ăsta pot fi cooptate mai multe companii să susțină acțiuni Eco dar și populația poate fi mobilizată să participe.

Săptămâna viitoare, duminică 22 martie, acțiunea continuă la Dăbuleni, Dolj. Deși, ca și azi, e un eveniment pus la cale de Realitatea-Cațavencu și Petrom, poate participa oricine dorește.

Un prim semn bun pentru un București (mai) curat!

pungi-cateiAm văzut azi, venind spre job, pe Bd. Constantin Prezan, între Piața Charles de Gaule și Arcul de Triumf, la marginea dinspre parc a trotuarului cutii cu pungi de plastic de adunat mizeria câinilor cu stăpân. În sfârșit, cel care-și scoate patrupedul la păscut nu va mai avea scuze de genul „n-am știut” sau „am uitat să iau ce trebuie” și va putea (a se citi: va trebui!) să adune căcatul mizeria din urma animalului și s-o arunce la tomberon. Valabil pentru toți cei care-și plimbă animalu’, indiferent că-i pisică, câine, iepure sau orice al animal de casă căcăcios. Aștept apariția acestor cutii nu numai în/pe lângă parcuri dar și pe aleile dintre blocuri și în parcările aferente, pentru că nu mai poți face un pas fără să calci în căcat să fi nevoit să te ferești de mizeriile astea.

Nu e nevoie să amintesc, că „afară” nu sunt atât de mulți câini (cu stăpân, că cei fără stăpân lipsesc!) și că astfel de cutii sunt prezente mai peste tot, iar unde nu sunt, precis stăpânul petului are cele necesare la el, iar de adunat o va face imediat și pentru că amenzile sunt uriașe: cca 250€ la Bruxelles, de exemplu, la care se adaugă o zi de muncă în folosul comunității.