Piticu meu cel mai măricel a devenit oarecum misogin. Nimic roz. Nici cănuța de lapte. Nici paiul cu care-și soarbe sucul de portocale. Nici un tricou. Totul albastru sau variații de albastru. Până acum vreo două zile, când îmi zice că nu vrea să-și bea laptele în cănussa albastră ci în cea verde. Îl întreb de ce, pentru că el era cu albastru etc. Și-mi zice:
– Cu verde, tati. Ssă ssalvăm Pământul! Cu verde vreau ssă beau!
That’s my (eco)boy.
În eco-ediția din aprilie, Tabu a avut un insert special (bine, a mai fost cel puțin încă un lucru special la acest număr: formatul landscape – prima oară la o revistă glossy de lifestyle din România). Insertul de care zic este o bucată de hârtie, reciclată dintr-un retur de cca 500 exemplare ale numărului din decembrie al revistei. Numai că, reciclarea s-a făcut manual fără utilizarea tehnologiilor moderne și la sfârșitul procedurii pasta de hârtie a fost presărată cu diverse semințe (trifoi, garofiță, ciuboțica cucului – lista semințelor și povestea integrală a hârtiei reciclate sunt în revistă).
Am pus în pământ hârtia și a încolțit. Am avut norocul, se pare, să nimeresc o bucată de hârtie impregnată doar cu trifoi. Sic!
Ca cei mai mulți transplantați, fi-miu ia Prograf / Prograft (tacrolimus), un imunosupresor împotriva respingerii grefei (de ficat, în cazul nostru). Doi ani la rând am luat medicamentul fără probleme, din farmacie. Numai că, de când ministerul bolii sănătății e condus de șoferul de ferari (cu f mic și scris agramat!) unii furnizori de medicamente s-au retras din cursă. Și când stocul s-a epuizat, toate rețelele mari de farmacii au început să dea din umeri când venea vorba de Prograf. Adică, Astellas Pharma International s-a cărat, cu tot cu produsele sale, care pe moment nu sunt importate de alți furnizori. Acu’, îi întreb eu pe deștepții ăia de la Astellas: de ce dracu’ vă interesează doar comerțul și banul dar viața nu? Pentru că singurii deținători ai licenței de fabricație a Prograf-ului sunt Astellas și tot e dețineau și monopolul asupra importului în RO, dar cum nu mai sunt în RO, nu mai e nici Prograf. Adică, ni se rupe de transplantați, lasă-i să piară, noi plecăm pentru că șoferul suprem de la ministerul nesănătății nu prea vrea să ne deconteze medicamentele pe care noi le vindem. Bleah, bă, vedea-v-aș, acu’ în Săptămâna Patimilor, în situația asta pe toți ăia de la minister și CNAS și de la Astellas România, să văd cum dați din colț în colț să obțineți la timp un medicament vital!
Slavă Domnului, există și suflete mari în sistemul ăsta încurcat de distribuție a medicamentelor, și se numesc Farmaceutica Remedia și Farmacia Academia care aduc acest produs în continuare.
Sau îmi place să cred că am. Acum, recunosc că n-am fost și că nu-s un sfânt dar încerc să fac totul în limitele legalității, moralității și ale bunului simț. Dar, îmi place să am o opinie a mea, și să o exprim. Îmi place și vreau să iau atudine. Am acest drept: să gândesc și să (mă) exprim liber. Îi arăt cu degetul pe cei care încalcă regulile. Pe cei care fură deși sunt puși să prevină furtul. Pe cei care trebuie să presteze un serviciu dar n-o fac cum trebuie. Dar, în egală măsură, îi promovez pe care merită, pe cei corecți sau care vin cu ceva bun. Vreau să fiu mai bun dar mai am de muncit la asta. Aspir la elită deși sunt (încă) departe de ea.