Category Archives: Politică

Boc cel mic vrea să fie mare

Piticulremierul Boc se simte foarte mic. Adică se simte așa cum este el, de fapt. mic, foarte mic. Dar ca să nu pară atât de mic pe cât este și se simte, Boc se ridică pe vârfuri atunci când se fotografiază alături de oameni. E adevărat că unii, așa cum este Codruța Kovesi, au fost înzestrați cu mai mulți centrimetri, dar să te ridici pe vârfuri e jalnic. Piticule domnule Boc, există încălțăminte care poate ajuta în astfel de situații. (sursa: libertatea.ro)

boc-cel-mic-se-vrea-mare

Cum și de ce a început criza financiară

Istorioară preluată de pe psihoterapie.net.

A fost odată ca niciodată un biet lustragiu care își câștiga existența, da, ați ghicit, lustruind pantofii domnilor care intrau și ieșeau dintr-o clădire impozantă din centru. Niciodată n-a știut exact ce clădire este aceea în fața căreia lucra de ani de zile. Poate era o bancă, poate era bursa, poate vreun minister important, însă domnii bine îmbrăcați care intrau acolo opreau adeseori la el pentru a-și lustrui pantofii.
Lustragiul nostru era priceput în ceea ce făcea, folosea numai cremă de pantofi de cea mai bună calitate și era vesel și optimist. Într-un cuvânt era mulțumit cu munca lui, iar clienții săi la fel, așteptându-și răbdători rândul la lustruit.
Într-o zi, însă, s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalți care l-a intrebat prietenos:
– Ce faci aici? Ce-i cu tine așa de vesel? Nu ți-a spus nimeni de criza financiară?
Ce-i drept nu-i spusese nimeni, nici unul dintre domnii aceia bine îmbrăcați care intrau în bancă sau ce-o fi fost acolo, probabil toți la curent cu criza.
– Poate nu le pasă de tine sau poate n-au avut suflet să îți spună însă criza financiară e pe drum și ne va afecta absolut pe toți, nu va scăpa nimeni, nici măcar tu, un biet lustragiu. Așa că dacă ai un dram de minte îți iei măsuri din timp, ca să nu fi luat pe nepregătite. Aceasta e meseria mea, sunt expert, știu ce vorbesc.
După plecarea domnului binevoitor lustragiul nostru rămase pe gânduri. Poate că într-adevar nici unul dintre clienții lui nu îl considerase demn să fie pus la curent cu criza financiară. Noroc cu domnul cel prietenos care îi voia binele. Așa că lustragiul a început să ia măsuri încât să nu fie luat pe nepregătite de criza financiară. Pentru început folosea mai puțină cremă de pantofi și mai slabă calitativ. Apoi a început să aloce mai puțin timp fiecărui client, după cum se spune time is money. A început să socializeze mai puțin cu aceștia, criza e criză, nu mai e timp de small-talk. Preocupat de criza financiară devenise îngândurat, tăcut și isi făcea treaba de mântuială. Așa că încetul cu încetul clienții care erau fideli și cărora le placeau veselia și calitatea muncii lustragiului au început să se rărească. Iar lustragiul nostru cu fiecare client pierdut era mulțumit într-un fel ciudat că domnul cel binevoitor a avut dreptate.
– Ce m-aș fi făcut dacă expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum aș fi fost probabil luat pe nepregătite de criza financiară.

Morala? Părerea mea este că da, suntem în criză financiară și că acest lucru era iminent. Dar mai cred că dacă presa nu ar fi amplificat / exagerat / dramatizat situația, blocajul nu s-ar mai fi produs sau macar n-ar mai fi fost atât de sever și am fi trecut mai ușor peste. Din păcate, am câțiva buni prieteni blocați de criza asta de 2 lei (unul cu un mic proiect imobiliar și altul cu o mică fabrică de mobilă). Pentru că pei cei mici îi lovește cel mai tare…

Legea legilor

A-nceput de ieri să vină / Câte-un mail. / Acum a stat.

Toată lumea, toată media a întors pe toate fețele legea privind stocarea de informații despre serviciile de comunicație utilizate de români. S-au lansat noi teorii conspiraționiste pe tema asta și s-a discutat zeci de minute poate chiar ore pe mai toate radiourile și televiziunile despre lezarea vieții private odată cu punerea în aplicare a legii. Ce s-a pierdut aproape total din vedere este că acest lucru se întâmpla și înainte de legea asta. Toți furnizorii de servicii de comunicații jurnalizează în vederea facturării serviciile “consumate” de clienți. Adică, un furnizor de telefonie (fixă sau mobilă, nu contează) înregistra și până acum sursa, destinația și durata apelului. Aceste informații se regăsesc și pe factura detaliată primită lunar de client. Într-un mod similar, furnizorii de internet au jurnale de trafic. De fapt cam orice sistem informatic modern are implementat un astfel de mecanism (log este termenul tehnic), ba chiar și un computer dintr-o mașină modernă reține diverse mesaje de eroare sau nu. Așadar nimic special până acum.

Ce nu au reținut majoritatea comentatorilor și a conspiraționiștilor este că este că nu se înregistrează/stochează conținutul conversației/comunicării. Păi ar fi nevoie pentru asta de resurse uriașe. Se vor reține doar sursa, destinația, durata convorbirii și (asta e partea nouă) localizarea geografică a părților implicate în coversație.

Oricum, cei care au ceva de ascuns vor continua să facă gargară pe tema asta sau vor trece la porumbei voiajori și la servicii poștale clasice.

Da, și până să-mi dau cu parerea a mai crescut euro: 4.3 lei = 1 €.