Mi-a trecut razant pe deasupra capului biloiul din imaginile astea:

Am experimentat mai multe combinații de diafragmă/timp de expunere. Primele 4 imagini sunt fotografiate cu un DSLR cu un teleobiectiv de 300 mm, iar restul de 3 sunt făcute prin ocularul unui telescop. Neavând o montură pentru cameră pe ocularul telescopului a fost complicat de potrivit axele optice ale instrumentelor, de aici apărând umbrele pe marginea Lunii. Plus că discul selenar era mai mai mare decât ocularul, că doar Luna pică pe pământ! Și alte imagini cu Super-Luna. În toate situațiile am folosit aceeași cameră (Canon D400) cu un teleobiectiv de 300 mm (Canon 70-300) la fotografia directă și un obiectiv Canon de 28-110 pentru fotografiile prin telescop.

Eh, și umblând printre stele am dat și de individul ăsta (imagini crop și mărite ca să se înțeleagă subiectul):

Toate imaginile astea sunt făcute în oraș. Poluarea luminoasă și din aer și dispersia sau refracția luminii în aerul fierbinte nu ajută deloc la realizarea de fotografii de acest gen. Trebuie mers într-un loc cu aer curat și fără lumini pe o rază de câțiva kilometri.