De vreo trei – patru ani, poate chiar mai mult, e tot mai greu să cumperi un mărțișor. Și, din păcate, tot mai scump. În plus, chiciul mărțișorul poate avea o soartă obscură: nu e purtat, rămânând ascuns prin vreun sertar, sau e oferit mai departe… Ori, mai rău, va fi purtat oarecum din obligație ca să nu fie rănit orgoliul celui care l-a oferit. Nu e bine. Mărțișoarele recente sunt cumplite ca design. Am văzut la tarabe, zilele astea, chiar tot felul de mizerii care nu au nici o treabă cu Mărțișorul. N-am ajuns la Muzeul Țăranului să le văd pe cele rustice.
Din acest motiv, ofer flori. De la ghiocei și până la orhidee. Tuturor fetelor, doamnelor din viața mea. Știu, pare prea simplu, dar măcar așa am garanția că cea care le primește se va bucura. Ca să nu pierd ideea de Mărțișor, atașez binecunoscutul șnur la florile oferite. Tip: acolo unde „concentrația” de doamne este mare, funcționează și o cutie de bomboane oferită grupului respectiv.
Așadar, dragele mele: vă doresc să fiți iubite, dorite, fericite și să aveți o primăvară faină!
:*)