Week-end bulgăresc de Valentine

Am fost de vineri și până duminică la Veliko Târnovo (Велико Търново în bulgărește sau Veliko Turnovo, în transcrierea engleză), în Bulgaria. De fapt ne-am cazat în Arbanasi (Арбанаси) la Winepalace Hotel (Винпалас Хотел), un sătuc la vreo 3-4 km depărtare de Veliko Turnovo. Denumirea latină a hotelului este incertă, chiar pe site-ul lor găsești trei variante: Winepalace, Winpalace și Vinpalas. Personal aș alege ultima variantă având în vedere denumirea bulgărească. Și cu această nelămurire privind denumirea hotelului am terminat singura parte “rea” legată de cazare. În rest numai cuvinte de laudă, personalul amabil, zâmbitor, serviciul OK, camere curate, WiFi (dar nesecurizat), semnal GSM în zonă pentru posesorii de roaming. Arbanasi, ca localitate, cred că există doar pentru a completa locurile de cazare pentru turiștii care merg la Veliko Turnovo. În tot satul există facilități de cazare de toate gusturile și nivelurile. Recomandabil pentru sezon puțin mai cald pentru plimbări și vizite la cele câteva obiective turistice din zonă. Este un loc foarte liniștit.

Mâncarea? Oh, mamă! Orice specialitate bulgărească, de la salate și pană la desert, trecând prin supe și mâncăruri gătite te face să te lingi pe degete. Deși durează mai mult până sunt servite recomand feluri gătite tradițional în vase de pământ. În majoritatea locurilor din Veliko Turnovo și din Arbanasi se mănâncă foarte bine și la prețuri mai mult decât rezonabile, iar porțiile sunt mari. Am fost un grup de 10 adulți, majoritatea mâncăcioși, iar cea mai scumpă masă de la care ne-am ridicat cu burțile așa de pline de abia ne mai mișcam a fost cam 135 leva. Da, cca. 350 lei pentru toți la un loc, incluzând mâncare și băutură! Și apropo de băutură (eu nu beau, este alegerea prietenilor mei din grup): dintre mărcile locale de bere alegeți Kamenitza.

Avantaje față de destinațiile românești de turism de weekend: cca 180 km față de București, asemenea Brașovului; prețuri bune la cazare și masă (raportat la calitate și cantitate), servicii de calitate, liniște, civilizație. Aș mai adăuga absența câinilor maidanezi și a căcatului rahatului lăsat de ăștia sau de câinii cu stapân pe trotuar, traficul civilizat și destul de lejer (în BG). Atenție: în Veliko Turnovo multe străzi sunt înguste și sunt foarte multe sensuri unice, iar parcarea trebuie făcută doar în locuri amenajate (cu plată sau fără), altfel se ridică mașinile parcate ilegal. Și legat tot de trafic apar dezavantajele: două segmente drum (Jilava – Adunații Copăceni și vama Giurgiu – Podul nesimțirii Prieteniei – vama Ruse) sunt într-o stare jalnică. Ar mai fi de adăugat că traversarea podului se plătește (deși este într-o stare jalnică și fiind între două state ale UE e cam ilegală taxa de utilizare a podului). Costul taxei ilegale este de cca 25 lei (sau echivalent în € sau leva) pentru autoturisme. La bulgari trebuie achiziționată vigneta (road tax) pentru numărul de zile petrecut în BG. Se găsește imediat după pod sau la benzinării. E bine să respectați restricțiile de viteză din BG, deși sunt cam enervante, dar radarele sunt frecvente iar polițiștii bulgari cam șpagagii.

Concluzie: o destinație de weekend care merită. La vară o să încerc și cu copiii, dar pentru un sejur ceva mai lung.

Lupul nu mai păzește oile

Referitor la articolul meu de aici de pe blog și din Cotidianul, am primit un răspuns oficial de la Angst:

Stimate domn Horatiu Slavescu,

In primul rand ne exprimam parerea de rau pentru situatia neplacuta intampinata in magazinul Angst Obor si va multumim pentru informatiile pe care ni le-ati furnizat.

Apoi dorim sa ne cerem scuze pentru intarzierea cu care va trimitem acest e-mail dar o astfel de ancheta interna dureaza iar acum putem veni cu rezultatul concret al acesteia.

In urma semnalarii incidentelor observate de dumneavostra s-au luat masuri de catre persoanele responsabile si ca urmare a acestora persoana la care faceti referire a fost concediata. Speram ca pe viitor sa nu va mai confruntati cu astfel de situatii delicate!

Ne dorim ca toti clientii ce trec pragul magazinelor Angst sa aiba parte de experiente placute oferite atat de noi cat si de furnizorii nostri. Partenerii pe care ii alegem trebuie sa impartaseasca aceleasi valori pe care Angst le-a oferit intotdeuna clientilor sai: amabilitatea, orientarea catre client si atitudinea pozitiva.

Serviciile noastre de securitate sunt externalizate si, din pacate, agentiile de paza si protectie nu ne ofera intotdeauna calitatea necesara.

In continuare, pentru orice sugestie sau informatie va rog sa ne contactati deoarece parerea dumneavoastra conteaza!

Cu stima,
Maria Garoafă
_________________
Referent Marketing

Grup Angst
Tel: +40 21 352 44 00
Fax:+40 21 352 44 03
Mobil: +04 745.591.908
www.angst.ro

Răspunsul meu a fost ăsta:

Mulțumesc foarte mult pentru răspuns. Și mie îmi pare rău de cele întâmplate, dar situația o consider intolerabilă, iar atitudinea respectivului agent era total lipsită față de clienți dar și față de rețeaua Angst și agenția pentru care lucra. Îmi pare rău și că, într-o perioadă mai putin roz pe piața muncii, a “pățit” o concediere, dar vorba aceea: “după faptă și răsplată”.
Vă mai mulțumesc și pentru reacția Dvs. și sper într-o cooperare pozitivă în continuare.

O zi bună,
[semnatura mea]

Deci se poate! Cu puțin civism putem să mai scăpăm de loazele astea care ne-au făcut și ne mai fac de rușine peste tot.

Panică la os!

Eram aseară singur cu piticii mei și ne vedeam fiecare de ale lui: ei se băteau pe jucau cu mașinuțe și trenulețe, iar eu îmi băteam capul cu o chestie extra-job. Vine la mine zmeul cel mare și cere la toaletă. Îl duc la baie, îl așez pe veceu, și mă întorc la computer să mai fac din norma de click-uri. N-ajung bine la birou că din baie, țipă Sebi aproape plângând:

– Taaati, taaaaaaati!… Uite ce am păsssit! Uite tati…

(Da, da, e cam ssâssâit, piticul). Mă întorc la baie, aproape în fugă întrebându-mă ce putea să se întâmple, mai ales că nu avea cum să se scape pe el…

– Ce-i mă, ce-ai pățit?

– Uite! La pussulică… Mi-a intlat un oss în pussulică, tati... zise, arătând spre subiectul aflat în plină și primă erecție conștientă.

Îmi venea să pic pe jos de râs! M-am abținut greu, și cu un zâmbet larg i-am explicat că asta e, că din când în când mai intră ossul și că e normal la băieți. Nu pot descrie fața mirată pe care o afișase…

Lupul, paznic la oi

Angst este una din mărcile preferate de mine când e vorba de mezeluri proaspete și bune. Chiar locuiesc aproape de unul din magazinele Angst (și e chiar original, nu în franciză ca multe alte magazine din rețea). Așadar, îl frecventez destul de des de mai mulți ani. Îmi convine din mai multe puncte de vedere, unul din ele fiind relația pe care o am cu personalul, mereu zâmbitor și amabil (cel puțin cu mine).

S-a schimbat ceva, însă, pe la începutul anului. S-a schimbat personalul de pază. Și s-a schimbat în rău. Ba nu în rău ci în foarte rău. Iată, de exemplu, loaza asta de agent de pază cum își odihnește curul într-un coș de cumpărături în care alții pun mâncare:

Poate că era prea dimineață (eram printre primii clienți, magazinul se deschide la 7:00 am). Treaba asta se întâmpla sâmbătă 30 ianuarie. Scuze pentru calitatea imaginilor, le-am făcut cu telefonul astfel încât să nu mă observe loaza.

Și ca tabloul să fie complet, l-am văzut pe același individ, marți seara cum ia din frigiderul cu răcoritoare un ceai verde de 0,5 l, îl vâră sub vestă și iese cu el pe ușa magazinului unde îl înmânează unui lucrător de la prăvălia alăturată contra 3 lei. Când ajung la casă, o întreb pe casieră dacă paznicii au voie să cumpere și să consume produse din magazin în timpul programului (eu știind că există ceva restricții pentru personal legat de treaba asta). Casiera consternată o informează pe șefa de tură/magazin, iar aceasta îl chestionează pe agent. Care agent, răspunde cu seninătate că nu e prima oară când face așa și că de fiecare dată a omis uitat să marcheze la casă produsul respectiv (săracul, de oboseală uita până la sfârșitul programului că a furat consumat ceva).

Așadar, domnilor și doamnelor manageri Angst, nu mai dați vina pe personal când vă lipsește ceva din inventar (sunt foarte sigur că nu-s bătuți în cap să-și taie singuri craca de sub picioare). Aveți mare grijă când selectați firma de pază și agenții trimiși de aceasta.

Articolul a fost trimis și la email-ul de contact de site-ul Angst dar și la colegii mei de la Cotidianul.