Nu de moft, ci de nevoie: de unde iei un antibiotic duminică seara?

Background: ăl mai mic dintre prichindei are de vineri o stare generală proastă. Zice că-i amețit, acum are și are febră (39,5°C intraauricular). Azi, uitându-ne în gâtul lui i-am putut admira și înroșitele amigdale, umflate de se unesc și încărcate cu puncte albe. Sunăm la medicul de familie care (surpriză!, deși e duminică 10 seara) răspunde. Îi povestim toate astea, îi spunem și că paracetamolul nu ne-a fost prea folositor că febra scade ușor după administrare dar revine ș.a.m.d. Ne zice să-i administrăm Klacid. Io casc ochii și mârâi, nu țin astfel de medicamente prin casă și farmaciile sunt cam închise (ați văzut ce s-a redus numărul de farmacii nonstop?). Caut pe net farmacii deschise prin preajmă, inclusiv la HelpNet, rețeaua de suflet a doctoriței noastre.

Mă înființez rapid la HelpNet 53, aia de pe Beller din Piața Dorobanți. Îi zic farmacistei (M. Șerban) ce  nevoi am la care îmi trage sec întrebarea:

– Prescripție aveți?

Io îî răspund timid că la ora asta n-am de unde după care mă enervez rapid și-i explic că nu umblu seara după antibiotice pentru mofturi personale ci că copilul are febră care nu-i scade și că medicul mi-a recomandat să-i administrez antibiotice. Explicațiile mele se pare că n-au contat. Mi-a zis că nu-mi dă medicamentul fără rețetă. Se pare că sănătatea unnui copil nu contează în superbul nostru sistem medical. Nu vreau un medicament compensat ci pe unul pe care îl plătesc cu banii mei. Ies din farmacie și văd un SensiBlu deschis vizavi (cred că aici este concentrația maximă de farmacii nonstop). Traversez, stau la o coadă de vreo 5-6 persoane (WTF? e duminică, 22:30!). Îmi vine rândul, arborez un zâmbet și îmi exprim dorințele.

– Prescripție aveți?

@#$%. Încerc să-mi mențin zâmbetul și-i explic și acestei farmaciste că n-am cum să obțin o rețetă la ora asta. Îmi zice că la o cameră de gardă la un spital de copii aș putea primi rețeta, îi zic că nu pot să scot prichindelul cu febră să-l plimb la spital și-mi sugerează să chem ambulanța.

Hmmm. Nu e urgență (sper!) dar nici nu l-aș scoate din casă acum. Și uite așa, aștept ambulanța. Am sunat la 23:04. Acum de 23:47  Aștept de 43 de minute deja. Ce bine că nu-i urgență.