Category Archives: București

Cutremur, my ass!

Sâmbătă, 25 aprilie 2009, 21:18:48, până la 21:18:53 a fost un cutremur în Vrancea, de magnitudine 5,3 Richter. Şi s-a simţit la Bucureşti cu 3-4 grade pe scala Mercalli. Eu n-am simţit nimic. Am aflat de la ştiri. Bineînţeles, că cele două canale de ştiri au întors cutremurul pe toate feţele plăcii tectonice şi au dezbătut problema până târziu în noapte.

Nu mă dau viteaz, dar am experienţa câtorva cutremure din care le pot aminti pe cele serioase: 1977 (cel mai nasol), 1986 (eram în vacanţă la mare), 1990 (am avut motiv de chiul, crăpase un perete în Şincai; ăsta a avut şi o replică tare în timpul nopţii) şi încă vreo două prin 2000-şi-ceva. Cutremurul din seara asta a fost subţirel (îmi doresc să avem numa’ d’astea) şi nedemn de atâta mediatizare. Păi când trece vreun camion mai greu pe stradă se simte mai tare.

Şi pentru că există multă confuzie în ce priveşte evaluarea unui cutremur, Wikipedia ne lămureşte simplu:

  • scara Richter descrie energia (magnitudinea) cutremurului la locul producerii, şi are aceeaşi valoare indiferent de unde este măsurată;
  • scara Mercalli descrie intensitatea cu care este perceput seismul şi este în funcţie de distanţa faţă de epicentru (valoarea scade odată cu creşterea distanţei faţă de epicentru).

Prin analogie, putem lua un bec aprins. Puterea becului este aceeaşi, indiferent de cum şi unde o determinăm (Richter). Lumina percepută este, însă, diferită. Cu cât ne depărtăm de bec (epicentrul) lumina sa scade (Mercalli).

Sursa foto: U.S. Geological Survey Earthquake Hazards Program

Porsche azi și ieri

La Perla, l-am văzut pe ăsta mare, inutil și roșu, cu ornamente de un alb-crem. Felul în care arată m-a dus imediat cu gândul la electrocasnicele de prin anii ’70. Alături, pe o altă stradă din București, unul din bunicii ăluia mare. Impecabil.

Prostia nu-i un handicap! Parchează în altă parte!

Adunate de prin traficul bucureștean:

Claxonatul interzis! (degeaba…)

Ia uite ce scrie în Regulamentul de aplicare a Codului Rutier:

Capitolul 2. Semnalele conducatorilor de vehicule

Art. 112

Conducatorii de vehicule semnalizeaza cu mijloacele de avertizare luminoasa, sonora sau cu bratul, dupa caz, inaintea efectuarii oricarei manevre sau pentru evitarea unui pericol imediat.

Art. 113

1. Mijloacele de avertizare sonora trebuie folosite de la o distanta de cel putin 25 m fata de cei carora li se adreseaza, pe o durata de timp care sa asigure perceperea semnalului si fara sa ii determine pe acestia la manevre ce pot pune in pericol siguranta circulatiei.

2. Semnalizarea cu mijloacele de avertizare sonora nu poate fi folosita in zonele de actiune a indicatorului “Claxonarea interzisa”.

3. Se excepteaza de la prevederile alin. (2):

a) conducatorii autovehiculelor cu regim de circulatie prioritara cand se deplaseaza in actiuni de interventii sau in misiuni care au caracter de urgenta;

b) conducatorii autovehiculelor care folosesc acest semnal pentru evitarea unui pericol imediat.

Adică: claxonezi doar dacă avertizezi asupra unui pericol inminent. Iar articolul 113 aliniatul 2 include și localitățile pentru că claxonatul este interzis în localități cu excepția situațiilor descrise al art.113 alin.3. Atunci de ce mama naibii claxonează ăia din cortegiu? Necazul la care iau parte cei din cortegiu nu este o scuză suficientă pentru încălcarea legii:

  • deplasarea pietonilor pe carosabil;
  • mersul cu viteză nejustificat de mică;
  • oprirea în intersecții și blocarea acestora;
  • claxonatul îndelung și nejustificat (niciodată nu am înțeles de se claxonează la mort și de ce se aruncă mărunțiș pe jos).

Oricum, mizeriile astea le-am observat doar la sud de Carpații Meridionali. În Ardeal și mai la nord și/sau vest nu găsești așa ceva.