Noaptea minții

Acestui zgomot tre’ să-i facem față noaptea, după miezul nopții. Compresor de aer checked.
Freză de tăiat asfaltul checked.
Zonă exclusiv rezidențială checked.

image

Observați în imagine vârful de 90 de dB. Ăsta e doar cu compresorul. Când pornește freza e sublim! Numa’ că nu am mai măsurat că-i bruiam peste măsură pe copii.
Am sunat la puliția locală, au zis că nu e treaba lor. La 112 cică nu-i urgență majoră, nu e un delict sever. Siiiguuur. Producerea de zgomote d’astea pe timpul nopții în zonă rezidențială nu înseamnă încălcarea legii și nici a dreptului la odihnă…

Jurnalism de [Breaking News]

În caz că n-ați apucat încă să vedeți știrile la TV vă recomand să nu o mai faceți pentru că ceea ce ați putea vedea vă va zgâria retinele și vă va jena bunul simț. Jurnaliștii lingăii de fund de motan Felix reușesc să potrivească ca nimeni altcineva textele burtierelor (crawl lines) și în plus au considerat că momentul Învierii trebuie încadrat la Breaking News.

image

Rușine!
Ah, eu am fost expus involuntar canalului de știri respectiv și așa am ajuns să văd tărășenia.

#FIECA

O să-i trec în blacklist-ul telefonului și o să-i bag în SPAM pe toți cei care o să(-mi) trimită mesaje cu fie ca…
#fieca

image
Paște fericit!

Răspunsul Mega Image

Legat de aritmetica mea de zilele trecute azi am primit un telefon. La capătul celălalt al antenei, o voce amabilă și simpatică (ba în plus a avut răbdare să-i mai spun niște ofuri client-side) s-a scuzat pentru neplăcerea produsă, pentru problema de comunicare existentă în magazin și mi-a explicat că, într-adevăr, a fost o campanie DORNA 5+1 dar campania s-a încheiat pe 2 octombrie (ghinionul meu, eu am cumpărat pe 4).

Legat de faptul că eu am comentat că la ei baxurile sunt desfăcute și la raft sunt doar PETuri, explicația a fost că rețeaua MegaImage este magazin de proximitate nu super/hypermarket, politica companiei fiind orientată spre cumpărături în cantități mai mici de un bax. Dar, la cerere orice angajat de la raft poate oferi din depozit un bax nedesfăcut. Tot acesta este și motivul pentru care nu sunt prezente în gestiune codurile de bare de pe baxuri sau cutii ci doar de pe produsele individuale. Dacă le-ar explica casierelor la fel de răbdător cum mi-a explicat mie pentru ca apoi casierele să explice clienților pretențioși bătuți-n-cap ca mine cum stă treaba nu am mai ajunge în situații d’astea în care clientu’ cere explicații la centru. (Moamă, ce de „explicații” am băgat în fraza asta!).

Pe de altă parte vocea căreia cu părere de rău nu i-am reținut numele m-a invitat la magazinul cu pricina să recuperez contravaloarea unei sticle de 2l de Dorna (cu alte cuvinte, o greșeală recunoscută: comunicarea) dar am trecut peste acest detaliu, reacția „centrului” fiind mai importantă, zic eu. Sper să se simtă și în magazin(e) concluzia trasă din această discuție.

Mega Image

Din ciclul „Hai s-o facem poștă!” azi: TotalPost

Plic livrat mototolit via TotalPost

Am primit ieri via TotalPost un plic cu documente de la un client de-al meu. Trec peste faza că a fost prezentat pe 1 octombrie și a ajuns la mine abia pe 4 (3 zile loco, se mișcă la fel ca ăștia). Plicul (un C4) a ajuns terfelit și îndoit în două, arăta ca în imaginile de mai jos. Înăuntru acte importante, mototolite și ele, de mi-a fost rușine să le returnez clientului după ce le-am semnat. Am vrut să trimit imediat documentele înapoi tot prin TotalPost, câștigam o zi, poate, deși la viteza lor… Funcționarul a zis că nu tratează decât cu persoane juridice. I-am zis că am și personalitate juridică (așa’s io, am personalitate multiplă, una dintre ele e PFA). Nu a fost suficient, că cică nu se încurcă cu un plic…

Am returnat documentele via Poșta Română, cu confirmare de primire, să vedem cât o dura.

De curiozitate, am căutat TotalPost pe net: compania nu are site funcțional, e plin cu articole din care reiese că a fost amendată în repetate rânduri de ANCOM, ba chiar în iulie i s-a suspendat licența pentru 3 luni (de aici). Păi știrea e din 18 iulie. 3 luni se vor împlini abia peste câteva zile (suntem în 5 octombrie). Să înțeleg că operează ilegal?

Mitul înmatriculării într-o singură zi a unei mașini noi

… rămâne un mit! Deși, în principiu s-ar putea face, există totuși o piedică. Astfel după ce am intrat și în posesia cărții de identitate a albastrei și m-am documentat (s-a dovedit că nu suficient) mi-am luat o zi liberă și dis-de-dimineață am pornit la drum.

Prima oprire: DTIL sector 2, unde treaba a mers strună. În mai puțin de 15 minute (incluzând așteptarea la rând) am radiat Megane-ul, am declarat Astra și am compensat impozitele între mașini (pentru cea veche impozitul era plătit pentru tot anul și era înregistrată pe alt rol decât este Astra). Locația: zona Gării de Est. Au POS, se poate plăti cu cardul, fără comision. Am întrebat (eram fericit că scăpasem rapid): „OK, dar taxa de poluare?”. Răspunsul a venit prompt: „Ah, nu la noi, ne pare rău. Mergeți la ANAF, în Rosetti 39”. Am mulțumit ușor abătut, știind că la ANAF s-ar putea să-mi pară și mie rău…

A doua oprire: ANAF. (la locația din C.A. Rosetti 39 apare în tabel doar „Persoane juridice” dar și mașinile înregistrate pe persoane fizice tot aici se taxează). Clădirea (cândva o casă boierească) arată jalnic. Loazele care lucrează acolo au căptușit-o la exterior cu agregate de aer condiționat (nu e ilegal ca pe clădiri de patrimoniu și nu numai să modifici fațadele?). Nici la interior nu e mai bine, tencuiala fiind căzută de pe pereți și tavan în mai multe locuri. Totul arată și miroase nasol. Ba chiar din tavanul de deasupra casieriei lipseau bucăți importante de și mă gândeam că după ce le lași un geamantan de bani funcționarii de acolo dau drumul în capul contribuabilului unei cărămizi… Am încercat să mă orientez, dar nu m-am lămurit cu ce scria la ghișeele de la parter și am întrebat la unul dintre ghișeele libere unde se stabilește taxa de poluare pentru mașini noi. După ce țața de dincolo de geam a răcnit la mine „La ghișeul 12!” m-am îndreptat într-acolo fără să-mi mai cer scuze că am deranjat-o. Adică la etajul 1. La ghișeul 12 ni se explică amabil că trebuie să completăm un tipizat (pe care ni l-a înmânat) și apoi să-i atașăm niște cópii după actele mașinii (CI, factură). Am completat formularul, am scos din mapă cópiile pregătite și ne-am reorientat la ghișeul 12. Apare o altă funcționară care ne preia documentele, cere să compare cópiile cu originalele, le arătăm și pe alea și apoi scrie ceva pe un bilețel, aplică o ștampilă și ni-l dă zicând sec: „Vineri. Următorul!” (treaba se întâmpla marți pe 15, dimneața pe la 9:30). Urmeză dialogul de mai jos:

– Ăăă îîîî, stați, ce e vineri? Vreau să achit taxa, ca să pot înscrie mașina.
– Nu se poate, acum. Vineri. Următorul!
– Doamnă, totuși, de ce nu se poate?
– NU SE POATE! Trebuie făcut un act administrativ. Veniți vineri.
– (desumflat) Dar, poate îl puteți face acum. Știți, m-am învoit special azi de la job ca să pot umbla pentru actele mașinii. Nu mă mai pot învoi și vineri. La Taxe locale am rezolvat în câteva minute, cred că se poate și aici. Și știu exact cât am de plată…
– Domnule! Comform legii […] art. […] veți primi răspunsul în 3 zile.
Nu mai știu articolele învocate de cucoană dar parcă sensul textului din lege este că în maxim 3 zile, nu în 3 zile
– @#&^$%@$# (astea erau în gând, că nu i-am mai zis nimic).

Total  posomorât, mă retrag, cu gândul că asta e, am ratat o zi și nu am ce-i face. Plec totuși către locația nouă din Pipera a DRPCIV în speranța că pot depune actele pe care le aveam și să revin vineri cu taxa de poluare. Foarte amabil și corect operatorul de la ghișeu și-a cerut scuze că nu se poate, că există niște proceduri etc. Așa că aștept până vineri.

A treia oprire, tot la ANAF, vineri pe 18. Ajung pe la 8:20, programul cu publicul începe la 8:30. Deja mai mulți oameni așteptau în fața clădirii păzite de un bodyguard (termenul e greșit, ar trebui să se cheme doorguard sau gateguard!). Pe la 8:27 cerberul ne permite să intrăm și ajung iar la ghișeul 12. Unde apare acritura de acu’ 3 zile. Îi întind peticul de hârtie, se uită la el, caută prin mai multe vrafuri de documente, se uită iar la bilet, mai caută, pufăie, caută, pufăie, oftează, se uită iar, mormăie, caută, se încruntă, mormăie, se uită iar, se întoarce la un vraf neverificat până acum și (surpriză!) scoate niște hârtii de acolo. Le răsfoiește, îmi dă una la semnat apoi o ia și-mi dă alta. Atât, fără să-mi zică ce și cum să fac mai departe. Un contribuabil amabil de la coadă îmi indică ghișeul spre care trebuia să mă îndrept (parcă 19). Hârtia cu pricina era datată și înregistrată la 15 mai (adică marți, în ziua în care nu se putea rezolva!). La ghișeul 19, o tanti se uită la formular, se uită la mine, caută ceva în niște tabele pe calculator, se uită iar la formular și apoi vâră tacticos documentul pe o găurică care dădea spre ghișeul 20, iar mie îmi dă un bilețel cu o notă de plată care ieșise din imprimanta de alături și-mi face semn să merg la ghișeul 20. Aici, o altă tanti, îmi zice să aștept puțin „că nu apare numele” (de pe formular pe monitorul ei). În fine, după juma’ de minut îmi cere banii, îi întind, îi numără cu mâna, apoi cu mașinăria de numărat bancnote, apoi încă odată cu mâna și-i aruncă într-un sertar. Îmi ștampilează nota de plată și documentul pe care-l primise prin găurică de la tanti de la 19 și-mi întinde hârtiile: „n-am rest” (2 lei trebuia să-mi dea). Înșfac glorios actele și țâșnesc căre DRPCIV. Era 8:50.

A patra oprire: la departamentul-cu-nume-lung-și-încurcat-din-poliția-română-care-se-ocupă-de-permise-auto-și-înmatriculări-auto. Locația are un singur dezavantaj: e departe pentru majoritatea bucureștenilor, dar spațiile sunt generoase, luminate, se stă la rând civilizat cu spațiu de gardă, sunt muuuulte ghișee care preiau solicitările, au ghișeu de informații, unde un tip amabil și zâmbitor îți oferă răspuns la întrebările pe subiectul înmatriculării auto. Mai sunt și scaune multe, dozator de apă, vendomat de cafea și bancomat. Aștept la rând (aveam doar o persoană în față), prezint actele, doamna de la ghișeu amabilă le preia, zâmbește, le compară cu originalele, zâmbește iar, introduce date la o tastatură, îmi returnează originalele zâmbind, mă sfătuiește să aleg un mumăr prefențial pentru că cel alocat aleator nu mai poate fi dezalocat fără radiere și reînmatriculare, zâmbește, accept, scrie zâmbind o chitanță și-mi spune apoi (zâmbind, cum altfel) că în 2h pot ridica documentele și numerele la ghișeul x. 4 minute a durat toată treaba. PATRU! 4 minute umplute la maxim de zâmbetul operatoarei amabile de la ghișeu, de conversații amabile pe subiect și terminate cu „O zi frumoasă și mai poftiți pe la noi!”.

Pentru că nu puteam aștepta cele 2h, plec la job și revin seara, înainte de închidere cu doar câteva minute (programul este 8-20, L-V). Așadar, a cincea oprire și ultima. Mă îndrept spre ghișeul spre care mă îndrumase operatoarea de mai devreme, și aici un domn de data asta, la fel de amabil, nederanjat că era 19:57, mă servește cu numerele, talonul și cartea mașinii. Gata în mai puțin de 1 minut, cu tot cu amabilități. Singurul lucru care nu mi-a plăcut la DRPCIV este că parcarea este invadată de indivizi mai mult sau mai puțin dubioși care se oferă să se ocupe (contra-cost, evident) de înmatriculare. Și-s mulți și agasanți. I-am evitat cu aroganța-mi specifică.

În concluzie: nu știu cum este la alte sectoare&județe, dar la sectorul 2 relația cu funcționarii e ok la nivelul autorităților locale (Primărie, DTIL, serviciul parcări). La fel de ok (am fost chiar surprins plăcut) este la Poliție, mai ales în comparație cu locația veche din str. Logofăt Udriște, unde spațiul devenise prea mic pentru volumul mare de lucru. În schimb la ANAF, locul în care decartezi cei mai mulți bani pentru înscrierea mașinii, ești tratat cu sictir, ești plimbat la 3 ghișee pentru niște rahaturi care se pot face la unul singur (optimizarea muncii și a organigramei e departe de ANAF) și trebuie să aduci bani lichizi pentru că nu există POS (repet, e vorba de sume mari de bani, vezi costuri mai jos).

Costuri:

  • taxa de înmatriculare, 52 lei, se achită la un oficiu poștal din zona de domiciliu (pentru București, în sectorul de domiciliu), cu numerar, că nici poșta nu a intrat în secolul XXI.
  • contravaloare certificat de înmatriculare, 37 lei, se achită la o agenție CEC (posibil și BCR) din zona de domiciliu (pentru București, în sectorul de domiciliu) cu numerar sau cu card.
  • taxa de poluare, se calculează și se plătește la ANAFul local, cu numerar sau prin transfer într-un cont de trezorerie (dar asta nu te scutește de încă un drum la ei pentru confirmarea plății (WTF!). În cazul meu a fost 1033 lei, dar depinde de tipul și vârsta mașinii.
  • contravaloarea plăcilor cu numerele de înmatriculare, 40 lei pentru cele două de dimensiune normală la care se adaugă 45 lei pentru numărul ales preferențial (dacă e cazul), se achită la ghișeul DRPCIV, cu numerar.
  • eventuale fotocópii ale documentelor, deplasare între locații.

Succes!

Sursa foto pentru clădirea ANAF: Ziarul Financiar

Secretizarea desecretizării

Secretizarea desecretizării

Într-un articol despre flash-mob-ul anemic de aseară din fața Cotrocenilor Gândul ne spune că Băse se ocupă ba cu descretizarea ba cu secretizarea contracului primind exploatarea de la Roșia Montană.

În ultima vreme am tot văzut scăpări flagrante în textele tuturor publicațiilor online. Dezacorduri de număr și gen, expresii fără logică, traduceri făcute în Google Translate etc. Autorii sau pseudoautorii acestor texte nu-și revăd materialul înainte de publicare? Nu e nici un corector prin preajmă?

Și ne mai plângem că scad tirajele/accesările publica’iilor…Secretizarea desecretizării

Întâlnire de gradul III

S-a întâmplat și asta. Deși extraterestrul se încadrează în grupul canidelor nu cred că era (prea) câine, adică nu semăna cu unul ci mai degrabă cu un parizer cu păr. Culmea e că animalu’ avea stăpân (care i-a tras-o bine de tot după ce potaia mi-a croit spatele genunchiului, că dacă n-o făcea îi aranjam io patrupedu’), medalion & zgardă. Asta nu l-a oprit să sară fără nici măcar un gest și să mă atace DUPĂ ce am trecut de potaie, stăpân și poarta casei în / pe lângă care locuiesc subiecții. Evident că au urmat un antitetanos dureros și 5 doze de antirabic (am făcut 4 deja). Fir’ar….