Așa cum ziceam și acum un an e tot mai dificil să dai un mărțișor. De fapt nu să-l dai, nu. Ci să-l cauți, să-l găsești și să-l oferi. Am constatat că mărțișoarele tind să devină o obligație mai mult decât o plăcere. Un adevărat calvar pentru unii ofertanți.

Neveste-mii îl iau p-ăsta, așa, la birou îl duc p-ăla și p-ăla, iar mamei dacă ajung…

grăia un client la una din tarabe. Și-i luase uneia o inimioară și se întreba tipul dar ce o să zică cealată că ea n-are inimioară. Ce mai, o adevărată problemă existențială. Și tot mai multe kitsch-uri la tarabe. Și tot mai scumpe. Am mai găsit și furturi de marcă (reprezentantul Apple în Romania n-a reacționat încă deși le-am trimis fotografia). În plus, am auzit azi că sărbătoarea Mărțișorului e revendicată acum de bulgari (care susțin că nu stiu ce babă de-a lor a dat numele lunii Martie și Mărțișorului). Nuuuu, romanii nici n-au existat în istorie și nici zeul lor, Marte.

Hai, să trecem la chestiuni mai faine, mai primăvăratice. Evident, agenda multor bărbați include un număr important de mărțișoare: soții, fiice, surori, mame și alte rude, colege, prietene, cunoscute etc. În zilele astea e greu să iei fiecare nume din agendă și să-i oferi (nu să-i dai!) nu mărțișor. Aici ne ajută minunile tehnicii moderne (internet, blog, email, camera foto etc.) ușurând distribuirea mărțișoarelor.

Doamnelor, domnișoarelor și tuturor femeilor din viață le doresc o primăvară superbă!

Sursa foto (ghiocelul): Morar & More. Șnurul l-am aplicat eu.