Invitație ECO de la polițiști

Acu o zi sau două, dau să plec către job. În parcarea blocului (yes, I’m a happy legal owner of a parking spot) lângă Megane al meu tocmai intrase un Pasat d’ăla caravan, de poliție. De fapt, nu lângă, ci aproape lipit de Megane. În interiorul Pasatului, pe locul din stânga, un garcea care se minuna că în măiestria sa de specialist în executarea de parcări cu fața, dintr-o mișcare, nu s-a frecat de mașinile între care a intrat. Dar având în vedere afinitatea lui pentru mașini franțujești, parcase foarte aproape de a mea (cca 5 cm) și nu putea să iasă și să-și admire performanța. Din dreapta, însă, a coborât un coleg d’al ăstuia. Și-l abordez politicos:

– Nu vreți, vă rog, să parcați mașina mai drept și echidistant astfel încât să pot intra și eu în a mea? În timp ce îmi exprimam eu rugămintea el ajunge în fața mașinii mele și zice, uitându-se la ecusonul de parcare de la job:

– Auzi? Voi ăștia de la Realitatea-Cațavencu nu sunteți mai ecologiști, așa? De ce nu mergi tu cu autobuzul, ha? Aproape interzis de replica primită, i-o trântesc pe același ton:

– Auzi? Știi care e ghinionul tău? Noi ăștia de la R/C umblăm mereu cu un repertofon deschis în buzunar!…

– Marine! Scoate bă mașina și îndreapt-o nițel să poa’ să plece domnu’!

Am spirit civic

Sau îmi place să cred că am. Acum, recunosc că n-am fost și că nu-s un sfânt dar încerc să fac totul în limitele legalității, moralității și ale bunului simț. Dar, îmi place să am o opinie a mea, și să o exprim. Îmi place și vreau să iau atudine. Am acest drept: să gândesc și să (mă) exprim liber. Îi arăt cu degetul pe cei care încalcă regulile. Pe cei care fură deși sunt puși să prevină furtul. Pe cei care trebuie să presteze un serviciu dar n-o fac cum trebuie. Dar, în egală măsură, îi promovez pe care merită, pe cei corecți sau care vin cu ceva bun. Vreau să fiu mai bun dar mai am de muncit la asta. Aspir la elită deși sunt (încă) departe de ea.

Vehicul parcat ilegal: va fi ridicat sau nu?

Ieri, un SUV (ce altceva?) parcase în alveola stației RATB Făinari de pe Calea Moșilor. Adică parcase ilegal. Ei bine, cât era mașina asta acolo, trece un echipaj al poliției comunitare. Oprește, face fotografii, cheamă o platformă, și se apucă să facă procesul verbal. Vine platforma, mașina e ridicată pe platformă dar… Apare proprietăreasa! Scandal! Lacrimi! Amenințări! Tărăboi! Tipa duce muncă de convingere cu echipajul.

Reușește, semnează ceva, mașina îi este coborâtă și pleacă cu mașina personală.

Acu, stau și mă întreb: nu zice codul rutier completat de o hotărâre a primariei că vehiculele staționate / parcate ilegal SUNT ridicate și transportate la un garaj de unde proprietarul / șoferul o poate ridica DUPĂ achitarea amenzii contravenționale ȘI a taxelor de ridicare, transport și depozitare?

Mulțumesc Anamariei pentru fotografii.

Later edit: cât timp se întâmplau astea, alte trei platforme ridicau câte o mașină parcată în alveolă și alți șoferi își „extrăgeau” din alveolă mașinile. Nu ar trebui ca echipajul de poliție să se ocupe întâi de amendarea tuturor contravenienților și abia apoi să cheme platformele de ridicare?

Tineri copăcei

Aşa cum am zis, am fost să plantăm câţiva copăcei la Sudiţi, Ialomiţa. Și dacă nerăbdarea copiilor de a ajunge la „păduea pe cae o fasem pentu Bambi si ca să avem ael culat și hâtie ca să desenăm” sau încăpățânarea lor de nu se deplasa pe jos de la locul de parcare și până la lotul în care se plantau copacii anunțau un fiasco, ei bine, odată ajunși acolo abia reușeam să-i stăpânim să nu cumva să lovească pe cineva cu cazmalele pe care le înșfăcaseră mândri de pe marginea parcelei. Am săpat câte o groapă pentru copăcelul fiecăruia, am înfipt patru frăsinei și i-am botezat cu numele noastre. Acum, însă, problema lui Sebi era: „Da’ cine udă copăsseii, Tati?” N-a primit răspuns deși s-a dus să întrebe chiar unul din pădurarii prezenți acolo. Poze, mai jos:

[galerie foto eliminată pentru respectarea vieții private a subiecților din imagini]

Au fost și părți nasoale în ce privește organizarea. Eu n-am nici o problemă cu mersul pe jos, da’ să mergi cca 1.5km pe jos cu doi copii mici de la parcare și până la „plantație” e neplăcut, mai ales când VIP-uri sau niște loaze de baroni locali sau deputați ridicau praful de pe drum în mașinile lor. De fapt nu-s ale lor, că-s din ban public.

Partea faină, care a ușurat mult săpatul gropilor a fost că pământul era afânat pentru că terenul a fost arat și nivelat înainte. Astfel de acțiuni verzi ar trebui să fie mai dese și mai mult mediatizate. Mediatizate în sensul în care populația este informată despre locul și data desfășurării evenimentului. Și poate în felul ăsta pot fi cooptate mai multe companii să susțină acțiuni Eco dar și populația poate fi mobilizată să participe.

Săptămâna viitoare, duminică 22 martie, acțiunea continuă la Dăbuleni, Dolj. Deși, ca și azi, e un eveniment pus la cale de Realitatea-Cațavencu și Petrom, poate participa oricine dorește.