Pică Marte pe Pământ!

marte

Ba bine că nu! Dar mă tot agasează diverși cu un mesaj stupid care circulă via email. Textul este o traducere stângace a unui mesaj care probabil își are originea în UK sau USA, pentru că folosește pentru măsurarea distanțelor mila nu kilometrul. Și, de fapt, nu-i pot spune mesaj ci hoax.

Textul pe care l-am primit arată cam așa:

A se nota în calendar,

Oriunde te vei afla pe 27 august 2009 la miezul nopţii şi 30 de min., nu uita să ridici ochii spre cer. Vor fi două luni pe cer. Planeta Marte va fi cea mai strălucitoare pe cerul înstelat şi va fi la fel de “grasă” ca luna plină. Marte se va afla la 3,4 milioane de mile faţă de Terra.

Evenimentul se va mai produce în anul 2287..

Împarte această informaţie cu prietenii tăi pentru că nimeni în viaţă azi nu va mai vedea fenomenul a doua oară.

Prima chestie care m-a lovit în ochi a fost utilizarea sistemului englezesc de măsuri. Apoi distanțele… Eu nu aș vrea să-l am pe Marte la distanța asta de Pământ, sincer. Nu de alta, dar la distanța asta cele două planete ar pica una peste alta. Apropierea maximă a planetelor Marte și Terra se face cam la doi ani și jumătate. Deci vom avea destule ocazii de acum înainte (următoarea va fi prin ianuarie 2010). Dar, oricum, nu va fi cât Luna. Niciodată, sper!

Apoi reprezentarea orei:

miezul nopții și 30 min.

păi, dacă tot a avut chef să scrie „miezul nopții” de ce a prescurtat minutele la „min.”? Nu era mai bine 0:30? Și mai e o chestie cu fusul orar: „Oriunde te vei afla […] la miezul nopții” Păi, miezul nopții într-un loc pe glob nu coincide cu miezul nopții în alt loc (mai la est sau mai la vest, evident, pentru că dacă ne deplasăm pe un meridian pe direcția nord-sud, atunci fusul orar rămâne).

Apoi, conform informațiilor de la Observatorul Astronomic Urseanu, Luna NU se va vedea pe 27 august 2009 pe timpul nopții. Deh, are și Luna fazele ei…

Alte informații se găsesc pe site-ul Observatorului Astronomic din București, care, se pare, a primit o variantă mai lungă a textului țepei marțiene.

Sursa foto Marte: enterprisemission.com

Domeniul Dracul Daneș

Calul a inspirat dintotdeauna cea mai mare eleganță. Peste tot în lume, în jurul calului s-a creat o adevărată civilizație.

Hermes

Un loc de vis! Situat la cca. 6km de Sighișoara, pe DN14 spre Mediaș / Sibiu, Domeniul Daneș oferă cazare în Pensiune, Centrul Ecvestru sau Han. Mâncarea este excelentă (puțin spus!) atât la restaurantul Pensiunii cât și la Han. Mie mi-a placut mai mult ciorba ardelenească de fasole cu ciolan servită la Han, pentru că avea și tarhon. Porțiile sunt uriașe, chiar și pentru un gurmand ca mine, din acest motiv comandam o porție pentru două persoane. Prețurile de la restaurant sunt rezonabile (doi adulți și doi copii am plătit între 43 și 67 de lei pentru toți patru la un loc la o masă!). Meniul conține în genral specialități ardelenești dar și câteva naționale. Recomandările sunt greu de făcut (toate sunt gustoase) dar propun ciorbele ardelenești cu smântână (cea de pui cu usturoi sau cea cu perișoare). Ca fel doi, rulada de pui umplută cu prune, sau tocana Dracula sau orice altceva, iar ca desert (mmmm, îmi plouă-n gură!) papanașii (se servesc doar la Pensiune, sunt delicioși și, atenție, uriași) sau merele coapte în aluat (se găsesc doar la Han).

Ca activități recreative Domeniul oferă piscină (situată chiar lângă Pensiune), posibilitatea de a vizita o mini-fermă de animale (sau mini-zoo) și activități ecvestre. De fapt, pe Domeniul Daneș totul se întâmplă în jurul calului. Turiștii sunt inițiați în călărie sau tainele îngrijirii cailor. Cei experimentați pot călări în manej sau pe traseu atât ponei (pentru copii) cât și cai (copii peste 10 ani și adulți). În funcție de vreme se mai pot face plimbări cu trăsura ori sania trasă de cai.

În afară de activitățile de pe Domeniu, se mai pot vizita Cetatea Sighișoarei (6 km), a Mediașului (30 km), Biserica fortificată Biertan. De altfel, Biertan face parte dintr-o serie de șapte cetăți / biserici fortificate din ținutul Siebenburg (șapte cetăți, lb. germană) în mijlocul căruia se află Domeniul Daneș.

Este a doua vacanță petrecută la Daneș. Anul trecut am stat la Han, anul acesta la Pensiune. Cazarea la Pensiune este peste condițiile oferite de Han, dar și la Han ne-am sințit foarte bine. Două chestiuni am de reproșat cazării: deși am solicitat cazare în apartament (pentru spațiul generos oferit) și, cu toate că aveam loc suficient de dormit, mi-a fost băgat pe gât un pat suplimentar (inițial două, dar am negociat!) cu costul aferent. Patul din dormitor este uriaș, am dormit toți patru și în paturi mai mici decât ăsta, iar apartamentul are și o canapea în sufragerie și spațiu suficient pentru o saltea gonflabilă (pe care o aveam în bagaj). A doua chestiune este calitatea mediocră a hârtiei igienice disponibilă la toaletă. În rest totul este așa cum trebuie să fie serviciile în turism. Toți sunt zâmbitori, serviabili, cooperanți.

Cine dorește cazare pentru lunile iunie-septembrie ar fi bine să facă rezervarea încă din martie.

Satu Mare, regăsit

Am fost la Satu Mare pentru un weekend. Pentru cine nu știe, aici m-am născut și locuit până la 6 ani. Apoi, în fiecare vacanță petreceam cel puțin o săptămână la Satu Mare (depindea de durata vacanței și de mersul în tabere). Erau vacanțe superbe, petrecute alături de bunici, surorile mamei și veri. Bunicul meu avea grijă să nu mă plictisesc. Bine, nu era singurul, dar metodele sale erau diferite de ale celorlalți. Timpul petrecut cu el era un fel de odihnă activă. Lucra ca fochist la o centrală termică și mergeam cu el „la cazane” și-mi găsea mereu ceva de meșterit. Ba incropeam un cărucior, ba reparam ceva, mereu era ceva de făcut. Apoi, s-a întâmplat ceva… Bătrânul s-a îmbolnăvit și… vara lui ’88 n-a mai fost la fel… Vizitele s-au rărit pentru că și bunica era tot mai slăbită, dar și alte preocupări au pus stăpânire pe viața mea. Ultima oară am fost la Satu Mare în 2000, între două trenuri. Plecase și bunica…

Peste ceva timp, mi-am dorit să (re)vizitez orașul natal, dar ca turist. Lucru imposibil, pentru că într-un oraș de talia lui Satu Mare toată lumea se știe cu toată lumea și aș fi fost detectat imediat. Ocazia unei vizite (scurte) s-a ivit la începutul lunii august. Am regăsit orașul neschimbat și transformat, în același timp. Am fost plăcut impresionat de revitalizarea Grădinii Romei și a Pieței Libertății, care pe parcusrsul anilor ’90 s-au cam degradat. În Grădina Romei (sau în lb. maghiară, Kossuth Kert – gradina lui Kossuth) am găsit o învârtitoare d’aia veche pusă prin anii ’80 dar și trenulețul ce dădea ocol parcului, trenuleț tras acum pe o linie moartă, sau optimist spus: expus pentru aducere aminte. Gata cu nostalgia! Trenulețul a fost înlocuit de un vehicul electric (deci nepoluant) care rulează pe aleile parcului, iar jucăriile pentru copii au fost înlocuite cu unele moderne. În afara Grădinii, unul alt loc care m-a atras întotdeauna ca copil a fost Turnul Pompierilor. Cât am fost mic, nu l-am putut vizita pentru că era într-o stare precară și era închis. Dar a fost renovat în 2005 și deschis publicului larg. Așadar, am urcat mai mult de 30m pe o scară spirală îngustă, până la platforma de pe care am avut parte de o panoramă extraordinară.

A fost o vizită foarte scurtă, cu un program foarte condensat (revederea cu rudele, plimbările în oraș) dar extrem de binevenită și pe care aș repeta-o într-o altă ocazie, acordându-i ceva mai mult timp.

Kaufland redivivus

Legat de prima mea iubire primul meu articol de pe acest blog și încă un articol, cât eram în vacanță aflu o chestie nasoală despre Kafland Colentina. Comentariile sunt de prisos. Indiferent dacă a fost sau nu o făcătură din interior, pisicile alea nu aveau ce să caute în magazin, cu atât mai mult în rafturile cu carne proaspătă. Îl rog pe Piticu să verifice dacă comentariile pro Kaufland postate la articolele despre mâțele din magazin pe site-ul realitatea.net vin cumva de pe aceeași adresă IP.